balloons smile nicely when taken pictures of.
Sunday, January 31, 2010
hei, tramvai, cu etaj si tras de cai
aparent, am scris textul de mai jos in 2004. ma uit in urma si ridic mana ca sa raspund la intrebarea "de ce nu mai scrie letzu?". raspunsul nu e printre randuri, ci buluc deasupra lor.
Statea in cada, cu fata in sus, cu fata brazdata de riduri si mintea de ganduri sinucigase. Ale altora. A vazut o casa cand mergea pe drum inapoi si ar fi pastrat-o macar in amintire daca nu ar fi fost cainele portocaliu care parea gata sa muste, ce fiinte sacaitoare, mustele, mai ales vara, cand zaci doborat de caldura, poate iti faci siesta sau incerci sa citesti o carte, orice carte, in general cand e foarte cald afara nu mai conteaza ce carte citesti sau tii in fata, sau pe masuta de ceai care se numeste asa doar printr-o conventie stupida cu cei care fac mobila sau cu filmele tampite in care apar masute de ceai, niciodata folosite in acest scop, pe care le numim ca idiotii masute de ceai desi pe ele sta telefonul sau o ceasca de cafea, cafea rece, dezgustatoare, si scrumiera pe care nu o golim niciodata de sila, si sila e ca mila, imputita, te slabeste si te face sa te gandesti la sinucidere. A altora, bineinteles. Casa si masuta de ceai nu aveau legatura cu cada, desi toate intra in aceeasi categorie lexicala, sau cum mama naibii ii zice, cui ii pasa?, nu ne-am nascut sa fim “corect gramaticali”, ne-am nascut agramati si, mai ales, ne-am nascut sa criticam masutele de ceai si celor care au existat inaintea masutelor de ceai le-a fost foarte greu, de aceea se criticau unii pe altii si lumea era un loc mai bun, ca ceaiul pe care l-ai baut ieri, si esti sigur ca nu la o masuta de ceai, ci la masa din bucatarie, patratoasa, urata, cu scaune deschiolate, care se clatina, scartaie si nu te lasa sa iti tihneasca ceaiul, cam ca mustele, asa e si masa din bucatarie, sacaitoare, ca zapada cand nu vrei sa fie zapada, ca vara cand nu vrei sa fie vara, ca Bach cand nu vrei sa asculti Bach, ca fericirea atunci cand nu te astepti la ea. Si a doua zi te duci la ghicitoare, care are o masuta de ceai pe care iti ghiceste, de care se lipesc cartile ei mari si unsuroase, parca si mincinoase, masuta de ceai pe care isi taie unghiile urate in fiecare joi si din care observi si tu bucatele si te scarbesti de tot, mai ales ca iti spune ca a mancat pui si se scuza si se scobeste intre incisivii deteriorati cu cartea de care ti-e frica pentru ca are un desen urat, o femeie blonda cu un batic ciudat pe cap, si tie nu-ti plac blondele, desi vara o blonda e perfecta, mai ales daca e bere, implicit rece, si nu ceai, evident fierbinte, pentru ca esti prost si vara bei chestii reci, nu ai invatat nimic sau nu ii crezi pe retardatii care spun ca in desert oamenii beau numai bauturi fierbinti, nu-I crezi, sunt niste tampiti, cum sa bei cald cand e cald afara?, mai ales daca sunt si muste, si, ca sa eviti orice supliment de gandire, iti aprinzi o tigara, si desi stii ca poate fi ultima, te gandesti ca te salveaza de o conversatie inutila, nimeni nu te va convinge sa bei cald vara, dar nu, la noi nu se fumeaza, zice tiga…ghicitoarea, si intoarce cartea de care ti-era frica, realizezi acum ca din cauza ca are resturi de pui intr-un colt, cartea, si crezi ca e din aripa, in nici un caz nu e piept, pieptul il da la purad…copii, ma rog, te ridici si pleci, a venit vara desi erai fericit si bausesi ceai cu o zi inainte. Acum stai in cada dar nu-ti amintesti nimic.
Statea in cada, cu fata in sus, cu fata brazdata de riduri si mintea de ganduri sinucigase. Ale altora. A vazut o casa cand mergea pe drum inapoi si ar fi pastrat-o macar in amintire daca nu ar fi fost cainele portocaliu care parea gata sa muste, ce fiinte sacaitoare, mustele, mai ales vara, cand zaci doborat de caldura, poate iti faci siesta sau incerci sa citesti o carte, orice carte, in general cand e foarte cald afara nu mai conteaza ce carte citesti sau tii in fata, sau pe masuta de ceai care se numeste asa doar printr-o conventie stupida cu cei care fac mobila sau cu filmele tampite in care apar masute de ceai, niciodata folosite in acest scop, pe care le numim ca idiotii masute de ceai desi pe ele sta telefonul sau o ceasca de cafea, cafea rece, dezgustatoare, si scrumiera pe care nu o golim niciodata de sila, si sila e ca mila, imputita, te slabeste si te face sa te gandesti la sinucidere. A altora, bineinteles. Casa si masuta de ceai nu aveau legatura cu cada, desi toate intra in aceeasi categorie lexicala, sau cum mama naibii ii zice, cui ii pasa?, nu ne-am nascut sa fim “corect gramaticali”, ne-am nascut agramati si, mai ales, ne-am nascut sa criticam masutele de ceai si celor care au existat inaintea masutelor de ceai le-a fost foarte greu, de aceea se criticau unii pe altii si lumea era un loc mai bun, ca ceaiul pe care l-ai baut ieri, si esti sigur ca nu la o masuta de ceai, ci la masa din bucatarie, patratoasa, urata, cu scaune deschiolate, care se clatina, scartaie si nu te lasa sa iti tihneasca ceaiul, cam ca mustele, asa e si masa din bucatarie, sacaitoare, ca zapada cand nu vrei sa fie zapada, ca vara cand nu vrei sa fie vara, ca Bach cand nu vrei sa asculti Bach, ca fericirea atunci cand nu te astepti la ea. Si a doua zi te duci la ghicitoare, care are o masuta de ceai pe care iti ghiceste, de care se lipesc cartile ei mari si unsuroase, parca si mincinoase, masuta de ceai pe care isi taie unghiile urate in fiecare joi si din care observi si tu bucatele si te scarbesti de tot, mai ales ca iti spune ca a mancat pui si se scuza si se scobeste intre incisivii deteriorati cu cartea de care ti-e frica pentru ca are un desen urat, o femeie blonda cu un batic ciudat pe cap, si tie nu-ti plac blondele, desi vara o blonda e perfecta, mai ales daca e bere, implicit rece, si nu ceai, evident fierbinte, pentru ca esti prost si vara bei chestii reci, nu ai invatat nimic sau nu ii crezi pe retardatii care spun ca in desert oamenii beau numai bauturi fierbinti, nu-I crezi, sunt niste tampiti, cum sa bei cald cand e cald afara?, mai ales daca sunt si muste, si, ca sa eviti orice supliment de gandire, iti aprinzi o tigara, si desi stii ca poate fi ultima, te gandesti ca te salveaza de o conversatie inutila, nimeni nu te va convinge sa bei cald vara, dar nu, la noi nu se fumeaza, zice tiga…ghicitoarea, si intoarce cartea de care ti-era frica, realizezi acum ca din cauza ca are resturi de pui intr-un colt, cartea, si crezi ca e din aripa, in nici un caz nu e piept, pieptul il da la purad…copii, ma rog, te ridici si pleci, a venit vara desi erai fericit si bausesi ceai cu o zi inainte. Acum stai in cada dar nu-ti amintesti nimic.
Monday, January 25, 2010
the day i took the universe out of balance
for days and days since my return to india i've been gloomy and lazy. more than my usual self, that is.got scared i might be depressed so had my first attempts to think positive and snap myself out of it, which included waking up earlier, a day with friends, eating at karim's and an unusual "let's go to the gym this monday morning before work therefore at 8"agreement with kk.
so by 10 i had already run 2 km, did some cycling for about 15 minutes, had coffee, read my google reader stuff and drank a litre of water. and wrote this post. i have become my own hero, at last. :)
more surprising that me actually waking up and dragging my sleepy knees to the gym was coming back home and finding mostly all the early wakers in my apartment either sleeping or having conflict with waking up. i realized then that by going to exercise so early took the universe out of balance.
and that's why, to restore world order, i guess i should stop going to the gym.
Saturday, January 23, 2010
Thursday, January 21, 2010
ce caut eu în viața mea?
pentru tine, cel cu care împart aceeași idee fixă.
chiar e pentru tine.
deși de cele mai multe ori nu împărțim fix aceeași idee.
Wednesday, January 20, 2010
don't eat yellow art/work
in delhi everyone pees on the street. everyone meaning every man who is not in touch with his environment/odorous sensitive side. as i was quietly waiting for the green light i saw a man building a wall (no metaphor here). after laying a few bricks from the sitting position, he stood up, looked to his left and graciously peed on the little wall.
imagine my surprise. you can't.
imagine my surprise. you can't.
Friday, January 15, 2010
bătrânul era vânzător de bagaje
dar ieri, când l-am întâlnit, conducea o ricșă. m-a dus până acasă. nu era chiar ieri dar n-am apucat să scriu când trebuia pentru că în ieri-ul din poveste eram indispusă. :)
știam de vânzătorul de bagaje de muuuult și știam că o să-l întâlnesc cândva. nu mă gândeam că în indii. ce e cel mai grozav e că atunci când l-am întâlnit chiar mi-a vândut câțiva metri de liniște. exact ca-n poveste. știu că o să ziceți că nu e poveste, că e cântec, dar e mai mult poveste decât orice alt cântec.
v-aș ruga să-mi dați voie să vă amintesc, dar nu o găsesc. (pe ea, o, povestea).
știam de vânzătorul de bagaje de muuuult și știam că o să-l întâlnesc cândva. nu mă gândeam că în indii. ce e cel mai grozav e că atunci când l-am întâlnit chiar mi-a vândut câțiva metri de liniște. exact ca-n poveste. știu că o să ziceți că nu e poveste, că e cântec, dar e mai mult poveste decât orice alt cântec.
v-aș ruga să-mi dați voie să vă amintesc, dar nu o găsesc. (pe ea, o, povestea).
Monday, January 11, 2010
doctor's ordeuvres*
sometimes, not going to the doctor on time actually buys you time. sometimes like when you're going to die in 6 months. not knowing you'll die in 6 months and finding out in your last one actually gives you 5 months extra of living. but only sometimes.
and mathematically, this makes sense.
*ordeuvres is the american word for hors d'œuvres which is almost like chef d'œuvre, with the main difference that this last one is made by the chef and the first one can be made by anyone.
if you missed out the point, it's almost like the thing with stfu. in english it's one thing, in romanian it's another. much more action oriented.
i forgot to mention: nevermind.
Tuesday, January 05, 2010
this town isn't big enough for the both of us
somehow, the city made me feel so welcome, so cozy that i'd put my heart on a stick, but then it showed my how we'd never be together again.
darn city is stuck in my heart. forever. how could i be in love with it for so long and not know it?
Sunday, January 03, 2010
New Year's Revolution
Yes, I'm also trying to keep it short while not compromising on the meaning. ;)
Subscribe to:
Posts (Atom)