sa fie clarorat

mi-am dat seama ce e cu obsesia asta pentru culori si cum ea se trage din copilarie. clasa I - vremuri de restriste - televizor alb-negru cu sertar, bunici care isi cumpara televizor color Goldstar - prima generatie la mare :), vizite dese la bunici, aceiasi bunici care nu regleaza culorile, vizite si mai dese pentru desene animate, bunicii tot nu regleaza culorile, oameni portocalii (!?), desene, vizite, desene, oameni portocalii, desene.

asa.










asa nu.

the girl who stole winter

twas me! i did it! i stole winter! today, the 21st of february, with the help of our friends from greece, the fruit exporters, i stole winter!

p.s. in the Regulation of Seasons it's clearly stated that if a person eats strawberries in February winter is stolen, thus officially over.

Thank me later. :)



p.s. Does anyone want winter? I'm not planning on keeping it.

e ea, e beresh

me: lol to the bunny
consuela miranda mercedes dolores: sal
consuela miranda mercedes dolores: eu am iesit
consuela miranda mercedes dolores: pa
me again: lol to the beresh
consuela miranda mercedes dolores: ?

this strikes me as the greatest conversation ever.

unde e vian?!

plateam gazul. (dumnezeule, putine lucruri ma enerveaza mai tare decat sa imi modifice cineva articolele) era o coada de joi dupa-amiaza, cativa pensionari si o tanti care vroia sa isi schimbe monedele capatate. (adica din moment ce eu l-am trimis asa e clar ca il consider intreg, unitar, coeziv, PERFECT :) ) cand imi vine randul, apare un bunic cu ochi sticlosi si albastri si o anunta pe casiera ca vrea sa ii vorbeasca domnului vian. (ma rog, perfect e un cuvant prea dur. il schimb cu "pe gustul meu") evident casiera il priveste tamp, eu ma gandesc ca o fi vreun director de pe-acolo, iar bunicul exclama cu un ton care cere cel putin compasiune, dar este deplin justificator "nu l-am mai vazut de 7 ani!". (si in plus, atata vreme cat nu cer nici macar pareri axiologice, atata vreme cat zic "am atasat articolUL" si atat, NU VREAU sa mi se spuna ce ar fi bine sa tai) doamna de la ghiseu ii exclama inapoi, cu deplina sinceritate infantila de care nu ai crede-o in stare "nici nu-l cunosc.." si-si reia activitatea "incasatoriceasca" de parca nimic nu s-ar fi intamplat, de parca ar fi fost o secunda in care a uitat unde se afla si apoi brusc! si-a amintit. (si pentru asta cred ca era mai bine sa ma tin de balet) bunicul a iesit buimac si a spus, cu ce mi-a parut mie a fi putina tristete in glas, "iarta-ma".

sigur a mers sa il caute in alta parte. as fi mers si eu, dar aveam de chibzuit asupra inutilitatii firii.