plateam gazul. (dumnezeule, putine lucruri ma enerveaza mai tare decat sa imi modifice cineva articolele) era o coada de joi dupa-amiaza, cativa pensionari si o tanti care vroia sa isi schimbe monedele capatate. (adica din moment ce eu l-am trimis asa e clar ca il consider intreg, unitar, coeziv, PERFECT :) ) cand imi vine randul, apare un bunic cu ochi sticlosi si albastri si o anunta pe casiera ca vrea sa ii vorbeasca domnului vian. (ma rog, perfect e un cuvant prea dur. il schimb cu "pe gustul meu") evident casiera il priveste tamp, eu ma gandesc ca o fi vreun director de pe-acolo, iar bunicul exclama cu un ton care cere cel putin compasiune, dar este deplin justificator "nu l-am mai vazut de 7 ani!". (si in plus, atata vreme cat nu cer nici macar pareri axiologice, atata vreme cat zic "am atasat articolUL" si atat, NU VREAU sa mi se spuna ce ar fi bine sa tai) doamna de la ghiseu ii exclama inapoi, cu deplina sinceritate infantila de care nu ai crede-o in stare "nici nu-l cunosc.." si-si reia activitatea "incasatoriceasca" de parca nimic nu s-ar fi intamplat, de parca ar fi fost o secunda in care a uitat unde se afla si apoi brusc! si-a amintit. (si pentru asta cred ca era mai bine sa ma tin de balet) bunicul a iesit buimac si a spus, cu ce mi-a parut mie a fi putina tristete in glas, "iarta-ma".
sigur a mers sa il caute in alta parte. as fi mers si eu, dar aveam de chibzuit asupra inutilitatii firii.
0 comments:
Post a Comment