pacman in cafea inainte de sapte

insomnia face asta cuiva. mie. vina pica (pe caldura si stres), se rostogoleste si uitam cu totii de ea. am facut un album cu poze si am senzatia stranie de reconstructie de amintiri. ca un fel de renovare. evident, fara spoturi in tavanul de rigips, pentru ca un var de-al simtului estetic era si el insomniac.

am vazut si urmarit cu interes somnambulic trei episoade din "how it's made" pe discovery. am invatat cum se fac transportatoarele individuale cu echilibru bizar (i have no chance to remember their official name), canoele, seile pentru cai, untul, ceasurile cu picior (?!), chitarele electrice, parbrizele de masina, bilele de sticla si alte cateva chestii pe care le-am uitat cu totul, deci reusita oricarei constructii asemanatoare ar fi o coincidenta ucigatoare. in plus, am invatat formele de genitiv ale unor cuvinte pe care nu le-as fi banuit capabile de vreo intalnire cu mine in aceasta viata.
apoi am ras de bunicul insomniac si el, care cerea ceai si atentie, care o tachina pe bunica si deplangea pisicile aciuiate in curtea din spate, pe care le hraneste pentru ca se uita la el cu "niste ochi". am baut cafea si fumat o tigara pe stomacul plin de ieri cu mama si bunica. mama a dat mai tare radioul la o melodie frantuzeasca - salade de fruits - pe care o fredona nostalgic, si bunicul, la fel de tachinos, nara cu intonatie despre perciunii care sunt inegali de la prea mult zel de debut din partea frizeritei timorate. apoi a aparut un pacman in cafea. m-am dus inapoi sus, fara speranta de somn.

nu mai merg la mare. stefaneasca iar a tras o faza tipica de lasat balta. de lasat mare, mai precis. aseara am avut o depresie pe fondul anterioarei iluzionari intentionate. mi-a trecut de la mucegaiul din branza. are efect consolant. daca branza e fericita cu mucegaiul si eu pot sa supravietuiesc deziluziei.
fix alert?! sunt trei variante, care pot functiona si simultam, fara sa se anuleze intre ele: hbo da filme ciudate la 7 dimineata, piersic jr. face filme ciudate, eu nu pricep nimic la 7 dimineata. ma rog, singurul final pe care mi l-am imaginat eu a fost cum adormeam senin, doar ca piesele din puzzle-ul meu nu se potriveau cu finalul. asa ca n-am adormit dar mi-am amintit afisul din green hours, de acum mult timp, cand nu aveam insomnii.


apoi am deversat continutul pe blog, fara ordine si, ce e mai rau, cu lipsa de coerenta prietena cu o noapte fara somn. poate acum o sa pot sa adorm fara sa mai visez bufnite. balenele orca pot ramane.