hai sa dam topoare

un ravas semnat anonim mi s-a strecurat ieri pe sub usa. perplexitatea a ramas in compania mea...

V-am căutat pentru achitarea taxei de cult anuale.
Puteţi achita şi la Sf.Biserică Catedrala , numai Duminica
şi sărbătorile religioase , la d-na casieră între
orele 8,oo - 11,3o .

observati tehnica omiterii de cuvinte si a spatiului inainte de virgula, dupa care cineva foarte perseverent ar putea afla cine a redactat beletul. bine, exista si modalitati mai simple, dar toate aceste detalii palesc in fata conceptului (complet nou pentru mine) de taxa de cult. err... (?!)

n-am gasit decat asta si ma minuez si acum.

philosophy of language

found while searching for materials for my essay paper on the above subject. i think it serves as documentation. :D

reclam reclamatiile

am primit un mesaj care m-a mirat, cel putin. de ce nu scriu mai mult despre chestii reale (expresie care ma face sa ma intorc de pe un dos pe altul) pe blog. "n-am sa va spun decat doua cuvinte!", pe care am sa le fructific in cateva propozitii, atasand argumentele logice:

.pentru ca asa vreau
.pentru ca de licenta, stare materiala, alte responsabilitati si gestiuni sunt intrebata la fiecare pas si ar fi redundant (in plus, NU VREAU)
.pentru ca asa simt
.pentru ca, in sfarsit, scriu la licenta, iar "the making of" va fi marele hit al sezonului urmator pe care nu il pot dezvalui inca (bull*cough*)
.pentru ca blogul meu nu este "Starea vremii"
.mai mult decat atat, nu este si nu trebuie sa fie util. (care, printr-o oarecare extrapolare, ma face sa cred ca e frumos)
.pentru ca pseudo dramele mele onirice sunt mai importante decat analiza descriptiva a ultimei sedinte avute
.si, nu in ultimul rand, pentru ca este singura modalitate de razvratire si protest impotriva firii.



multumesc. atentia o puteti lasa in cosuletul colector. la revedere.

procesul saltaret de a-ti face prieteni noi

in ultimele zile am incercat sa imi fac un nou prieten. e un personaj arhicunoscut in sibiu, si, dandu-mi seama ca nu am inca abilitatile necesare pentru a-l invinge, m-am hotarat sa ma imprietenesc cu el. ar mai fi si alte motive, dar tin de statul sau social si prefer sa nu le discut.
vantul. cu "l" la sfarsit. am incercat sa il inteleg, dar nu am rabdarea necesara. am incercat sa il ignor, dar e ca si cum ai incerca sa nu auzi copilul din tine cum urla atunci cand se vorbeste in jur de ipoteca. sunt in impas. noroc ca nu se vorbeste prea des de ipoteca. (ce bine ca monopoly nu mai e la moda :D)



intrebare: vantul e un fel de bully? intreb asta pentru ca stiu ca bate. in alte "culturi" el sufla. observ conotatia negativa, zic stop si o dau mai departe.

acum vantul doarme. e noapte si e firesc sa doarma.

arpegii

in aceeasi nota emotionala, sub acelasi tutelaj iutubian, cu alte impresii, dar tot placute.

if you must

dont break up over the phone, do it via youtube. :)


still humming...
a fan.

d-ale carnavalului de pe strada mea

nu am strada mea. era un tertip pentru a aduce ochiul care acum isi citeste numele cu cateva randuri mai jos.
mi-am facut blog cu beres. am crezut ca merita mentionat, pentru ca nu e ceva ce facem foarte des. chiar daca nu merita mentionat, am decis sa o fac, neasumandu-mi insa nici o raspundere. din pasiune pentru hipopotani. da, cu 'n'.\

incapatanare muta

am visat mult si ciudat azi noapte. locuiam in alt oras, un oras pe care nu cred ca il mai pot iubi. ma plimbam pe strada. am intalnit un vechi amic. nu avea timp de povesti. mergea cu un grup sa se catere pe cladiri. era noul adrenaline booster. am continuat sa ma plimb, intre gherete de cartier unde se umpleau sifoane sau se descarcau nervi. probabil ca asa ceva chiar va aparea, candva. visul s-a terminat nicicum cu gust amar. sunt prinsa intre doi pereti care nici macar nu stiu sa fie amenintatori, sa se apropie unul de altul tacticos. asa nici macar nu pot sa fug.



ma tem ca nu m-am schimbat prea mult, draga jurnalule. ori asta, sau istoria se repeta la 4 ani.

morgenstimmung

[if you can hear this whisper, you are dying]

ma uit si vad, dar sunt singura care intelege. ma uit, si nu vad. suntem mai multi. nu ma uit, si vad. suntem putini.
in 5 ani dorul s-a lipit de mine intr-o forma simbiotica foarte ciudata, ca nici nu-l simt ca e acolo, dar totusi stiu ca nu pot fara el.

remembering games, and daisy chains, and laughs...

yellow moon is growing cold

imi amintesc, deci existam.

in anii in care sibiul ma fascina intr-un mod initiatic:

mi-am adus aminte de o alta inexplicabila obsesie de-a mea[...]obsesia e legata de podul minciunilor si de turn. mi se par doua locuri absolut fantastice, magice..therefore n-am sa ajung niciodata sa urc in turn sau sa trec podul ala afurisit. pentru ca ma astept ca lucruri grozave sa mi se intample, si cum sansele sunt prea mici ca asa ceva sa aiba loc, ma multumesc cu a-i privi chioras pe cei care trec cu nonsalanta podul fluturandu-si papornitele sau gentutele(in functie de vreme, ora si anotimp...). n-am vazut pe nimeni intrand in turn pana acum. am impresia,
totusi, ca tiganca batrana care are cutia aia cu creme si 'untdelemnuri' de pantofi si sta langa intrare, tiganca aia care pare venita din secolul trecut, locuieste in turn. sau poate ca usa ingusta si prafuita e de fapt o poarta spre alt timp. Timp.

e ciudat cum inainte exista magie si nimeni nu credea in ea, iar acum tot mai multi vor sa creada in ea dar pare sa fi disparut.