omul cât trăieşte.

mersul cu liftul face parte din rutina mea zilnică. nu îmi pot imagina viaţa fără el, nu pentru că nu am imaginaţie şi nici pentru că nu mă văd cu câteva kilograme mai slabă, ci pentru că sunt comodă. da.

azi, la ieşire, o tanti care îl aştepta jos mă întreabă, în timp ce se suie în el: "şi acum ce trebuie să fac?". era o tanti de 50+ ani, iar uimirea de pe faţa mea nu s-a văzut pentru că s-a manifestat pe alte căi "cum adică ce trebuie să faceţi? pai apasati butonul.", la care primesc grozava replică "dar pe care dintre ele?". i-am explicat şi am ieşit din bloc ca trăsnită. parcă nimic nu mai avea sens. regulile se reinventau. am şi trecut pe roşu.

de atunci şi până acum îmi imaginez cum ar fi fost să îi spun "acum trebuie să aşteptaţi să îl cheme cineva de la etajul la care vreţi să ajungeţi." =)

pacman in cafea inainte de sapte

insomnia face asta cuiva. mie. vina pica (pe caldura si stres), se rostogoleste si uitam cu totii de ea. am facut un album cu poze si am senzatia stranie de reconstructie de amintiri. ca un fel de renovare. evident, fara spoturi in tavanul de rigips, pentru ca un var de-al simtului estetic era si el insomniac.

am vazut si urmarit cu interes somnambulic trei episoade din "how it's made" pe discovery. am invatat cum se fac transportatoarele individuale cu echilibru bizar (i have no chance to remember their official name), canoele, seile pentru cai, untul, ceasurile cu picior (?!), chitarele electrice, parbrizele de masina, bilele de sticla si alte cateva chestii pe care le-am uitat cu totul, deci reusita oricarei constructii asemanatoare ar fi o coincidenta ucigatoare. in plus, am invatat formele de genitiv ale unor cuvinte pe care nu le-as fi banuit capabile de vreo intalnire cu mine in aceasta viata.
apoi am ras de bunicul insomniac si el, care cerea ceai si atentie, care o tachina pe bunica si deplangea pisicile aciuiate in curtea din spate, pe care le hraneste pentru ca se uita la el cu "niste ochi". am baut cafea si fumat o tigara pe stomacul plin de ieri cu mama si bunica. mama a dat mai tare radioul la o melodie frantuzeasca - salade de fruits - pe care o fredona nostalgic, si bunicul, la fel de tachinos, nara cu intonatie despre perciunii care sunt inegali de la prea mult zel de debut din partea frizeritei timorate. apoi a aparut un pacman in cafea. m-am dus inapoi sus, fara speranta de somn.

nu mai merg la mare. stefaneasca iar a tras o faza tipica de lasat balta. de lasat mare, mai precis. aseara am avut o depresie pe fondul anterioarei iluzionari intentionate. mi-a trecut de la mucegaiul din branza. are efect consolant. daca branza e fericita cu mucegaiul si eu pot sa supravietuiesc deziluziei.
fix alert?! sunt trei variante, care pot functiona si simultam, fara sa se anuleze intre ele: hbo da filme ciudate la 7 dimineata, piersic jr. face filme ciudate, eu nu pricep nimic la 7 dimineata. ma rog, singurul final pe care mi l-am imaginat eu a fost cum adormeam senin, doar ca piesele din puzzle-ul meu nu se potriveau cu finalul. asa ca n-am adormit dar mi-am amintit afisul din green hours, de acum mult timp, cand nu aveam insomnii.


apoi am deversat continutul pe blog, fara ordine si, ce e mai rau, cu lipsa de coerenta prietena cu o noapte fara somn. poate acum o sa pot sa adorm fara sa mai visez bufnite. balenele orca pot ramane.

22

:D

pentru ca azi am stranutat de prea multe ori.
pentru ca nu arunc plasticul la plastic.
pentru ca nu mai stiu ce sa modific la licenta.

cu bine,
nosneez CEO

i'm this easy to convince

;)

hai sa dam topoare

un ravas semnat anonim mi s-a strecurat ieri pe sub usa. perplexitatea a ramas in compania mea...

V-am căutat pentru achitarea taxei de cult anuale.
Puteţi achita şi la Sf.Biserică Catedrala , numai Duminica
şi sărbătorile religioase , la d-na casieră între
orele 8,oo - 11,3o .

observati tehnica omiterii de cuvinte si a spatiului inainte de virgula, dupa care cineva foarte perseverent ar putea afla cine a redactat beletul. bine, exista si modalitati mai simple, dar toate aceste detalii palesc in fata conceptului (complet nou pentru mine) de taxa de cult. err... (?!)

n-am gasit decat asta si ma minuez si acum.

philosophy of language

found while searching for materials for my essay paper on the above subject. i think it serves as documentation. :D

reclam reclamatiile

am primit un mesaj care m-a mirat, cel putin. de ce nu scriu mai mult despre chestii reale (expresie care ma face sa ma intorc de pe un dos pe altul) pe blog. "n-am sa va spun decat doua cuvinte!", pe care am sa le fructific in cateva propozitii, atasand argumentele logice:

.pentru ca asa vreau
.pentru ca de licenta, stare materiala, alte responsabilitati si gestiuni sunt intrebata la fiecare pas si ar fi redundant (in plus, NU VREAU)
.pentru ca asa simt
.pentru ca, in sfarsit, scriu la licenta, iar "the making of" va fi marele hit al sezonului urmator pe care nu il pot dezvalui inca (bull*cough*)
.pentru ca blogul meu nu este "Starea vremii"
.mai mult decat atat, nu este si nu trebuie sa fie util. (care, printr-o oarecare extrapolare, ma face sa cred ca e frumos)
.pentru ca pseudo dramele mele onirice sunt mai importante decat analiza descriptiva a ultimei sedinte avute
.si, nu in ultimul rand, pentru ca este singura modalitate de razvratire si protest impotriva firii.



multumesc. atentia o puteti lasa in cosuletul colector. la revedere.

procesul saltaret de a-ti face prieteni noi

in ultimele zile am incercat sa imi fac un nou prieten. e un personaj arhicunoscut in sibiu, si, dandu-mi seama ca nu am inca abilitatile necesare pentru a-l invinge, m-am hotarat sa ma imprietenesc cu el. ar mai fi si alte motive, dar tin de statul sau social si prefer sa nu le discut.
vantul. cu "l" la sfarsit. am incercat sa il inteleg, dar nu am rabdarea necesara. am incercat sa il ignor, dar e ca si cum ai incerca sa nu auzi copilul din tine cum urla atunci cand se vorbeste in jur de ipoteca. sunt in impas. noroc ca nu se vorbeste prea des de ipoteca. (ce bine ca monopoly nu mai e la moda :D)



intrebare: vantul e un fel de bully? intreb asta pentru ca stiu ca bate. in alte "culturi" el sufla. observ conotatia negativa, zic stop si o dau mai departe.

acum vantul doarme. e noapte si e firesc sa doarma.

arpegii

in aceeasi nota emotionala, sub acelasi tutelaj iutubian, cu alte impresii, dar tot placute.

if you must

dont break up over the phone, do it via youtube. :)


still humming...
a fan.