cine nu are capitala sa-si cumpere...

intru pe straduta si o batrana cu diverse maruntisuri imi striga "luati-mi ceva!"... imi aminteste de tanti nuţi pe care nu am mai vazut-o de demult plimband presurile din fata usilor, intreband cum e afara sau daca ma duc la serviciu, prinzand momentele propice cand nu mai vine liftul si povestindu-mi trist, dar cu haz, despre viata ei. nu am mai vazut-o de demult si ma intristeaza.



dupa alti cativa pasi pe aceeasi strada aud venind dintr-o casa (cu alte reguli) bolero-ul lui ravel. asa se pregateste sibiul. a fost absolut minunat! n-am putut sa imi dau seama din ce casa vine si ca sa nu par caraghioasa in ochii mei am ales sa cred ca vine dintr-un alt timp, ca sa par caraghioasa in ochii altora. dar nimeni nu privea.

i dare you to walk the streets of sibiu and not feel what i did.

cugito EGO sum

this is were you too can groom your ego as unnecessary as it may be.

p.s. sometimes i'd rather study cross-breeding of palm trees with ducks than write on this darn blog. could this be one of those days?!

the sleeping game

you'd have never guessed.



maybe after some extreme binary equation.

rechini de toamna

v-ati certat vreodata in soapta? este experienta desavarsita intr-ale dihoniei. capata o dimensiune minimalista, are parul pieptanat intr-o parte si un pampon mare, ochii mari deschisi si intrebatori, iar mainile si le tine cuminte la spate. asa e soapta-cearta.



cand ti se ridica parul pe maini inseamna ca ti-e frig sau ca un zgomot puternic (de fapt, un stimul puternic) ti-a zgandarit simturile. nu accept sa includ aici emotii. daca vreodata v-a impresionat ceva pana la ridicarea parului pe maini, atunci va rog sa parasiti sala.



cat despre dilema cu felul in care se scriu intrebarile in spaniola, raspunsul l-am aflat in tren. intrebarile sunt sub forma "?-intors"<intrebare>"?" pentru ca atunci cand mergi cu trenul si rasfoiesti o revista, persoana din fata ta sa poata sti cu singuranta unde e o intrebare si unde nu. daca nu sunteti de acord, cer sa vi se dea o marire de salariu.


preventivi, spaniolii astia.

si de-aia e noaptea-ntuneric si viata e un hotel

cand sunt obosita, doar cand sunt obosita. obosita si in drum spre casa. de fiecare data cand sunt obosita si in drum spre casa am aceeasi fantezie naroada. fantezia consta in "ce fain ar fi sa ma mut aici " (asta inseamna o casa in proximitatea vizuala a locului in care ma aflu, obosita, si in drumul spre casa), iar nerozia consta in faptul ca daca ar fi sa ma mut in casa din apropiere, ar trebui sa merg pana la mine acasa (sunt prea obosita sa fac asta) si de acolo sa car TOT (si e mult...) in noua casa, mai aproape. pentru ca totul e relativ, si stiu asta, casa de aproape devine casa de departe, chiar si atunci cand sunt obosita si pe drum, pentru ca mintea rationeaza, si desi irationeaza gandind ca ar fi grozav sa ma mut in casa de aproape, constientizeaza si transforma automat conceptul de casa de aproape in casa de departe.



asa ca imi place sa merg acasa obosita, imi pare mai aproape. :)

i wish i'd care

i was home. watching tv. one of those rare moments. crap tv. and i don't mean a romanian fishing channel. it held me there captive. watching. like i really cared. then this singer comes "to the rescue", surprising some regular country folks by appearing all of a sudden in their humble abode (this is a word that has been haunting me since forever, btw) and giving them some presents, singing them a song, hugging the old lady of the house who was as impressed as a ... very impressed person. and you know what i did? i started sobbing. me! of course, you should have been there, in fron of my tv. there was so much ... silly stupid mooshiness in the air. you would have shed a tear, at least. or maybe i've had too much water today that my eyes decided to "give a hand". anyways, i felt ridiculous shortly after i was thinking in my narrow little head (this is just a figure of speech, i had to make sure you know) - and strongly believing, also - that ANYONE would have been impressed by this. now i only see the ridiculousness.

this is what happens when you stop thinking, actually. that's why i dont have a tv. long live ink coverd great smelling good old fashioned newspapers. until this comes along. the future is not bright, it's plastic.


p.s. singhiozzare. i like this word.

sevastopol, pe ploaie

i had a dream.
and then another one and another one and another one.

intai am visat ca mancam portocale pe un deal. am stiut ca sunt portocale pentru ca erau portocalii. mi-ar placea sa visez alb-negru, dar atunci nu as mai recunoaste portocalele. apoi, pe parcursul celorlalte vise, si altii mancau portocale.



din cauza unui film aiurea vizionat inaintea somnului, am visat aiurea. e firesc.
apoi, intre portocale si frica, am visat ca eram la un concert la care nu vroiam sa fiu, si m-am intalnit cu niste prieteni. in grupul lor era si o tipa pe care nu o cunosteam, cu hainele complet ude. a venit la mine sa facem cunostinta, si, la un moment dat, s-a oprit si s-a aplecat sa-si stearga fata de soseta. SA-SI STEARGA FATA DE SOSETA!!!!

cati oameni mai stiu sa faca asta? ;)

It's the butt naked truth!

de ce nu vine lumea la sedinte? m-am intrebat, i-am intrebat si pe ei, i-am intrebat si pe altii. apoi am incetat, de sila redundantei.



le-am zis.

me and my monkey

Your Scholastic Strength Is Developing Ideas

You can take a spark of inspiration and turn it into a full fledged concept. You are talented at brainstorming, visualizing, organizing, and independent thinking. You should major in: Natural sciences Computer science Creative writing Math Architecture Journalism

What Should You Major In?

QED.

biscuiti cu crema

chiar urasc toata sarada asta cu "damsel in distress". baietii se lauda ca-s isteti, si chiar sunt, dar de cele mai multe ori fetele care sunt cel putin la fel de istete ca ei ii fac sa arate prost.



truistic, dar nu ma las de cantat, pentru ca ma enerveaza cauza, pe care nu o cunosc, pe care doar o banuiesc, pentru care o tipa face pe neajutorata - atentia, nevoia de a fi ocrotita, singura portita de intrare direct in "corasonul" cui il are.

si apoi se plang ca nu avem drepturi egale, ca nu li se da mana cand coboara din autobuz.

viva la relativity!