logica nu bate imaginatia

si de-aia e bine ca se numeste postul post si nu pre. desi sunt multi cei care cred ca se gandesc ca ar fi mai bine sa se numeasca pre. si acestia sunt din doua categorii: prima, a celor lipsiti de imaginatie si obsedati de logica sau a doua, a celor care aprecieaza absurdul si se bucura de imaginatie, pentru care pre-ul nu e un fapt anterior altuia, ci o iesire amuzanta din decorul randuielilor actuale.

fara sa intram in discutii despre sens va urez sarbatori fericiti!, cum spunem noi la autobaza. ;)

not even green

one cold hand

overwhelmed by holiday spirit and the goodness of some people, i decided to reunite all the gloves i have at home for a tea party. however, i will not gather lost mittens or gloves - because usually they're very hard to convince. of anything.

sunt hachitoasa

daca n-ar fi contat nu as fi scris aici. daca nu as fi vrut sa vada nimeni nu as fi scris aici. daca as fi vrut sa spun tot, nu as fi vrut sa vada nimeni deci nu as fi scris aici.

mi-am dat seama cat de important e sa pastrezi prietenii adevarati pe care ii ai, pentru ca restul, despre care nu esti sigur dar ti-ai dori sa iti fie prieteni, dau drumul, de obicei in zile de luni, unui lung sir de nicovale fix deasupra ta. mi-e foarte scarba de tot si vreau sa se stie asta. nu neaparat ca ar citi prea multa lume aici, dar pentru ca e scris si asa ramane.

nimic. un mare nimic.
oricum, ma bucur ca am trait si chestia asta, sunt mai bogata in experiente de acum.
people are not strange, they're stupid.

in timp ce nu veneai

fortata de o imprejurare nefavorabila, a trebuit sa merg acasa. eram trista, dar nu simteam decat ca merg acasa, ceea ce intr-un mod surprinzator scadea din tristete.

take one
conversatie pe peron, la 6 dimineata:

doamna: asta e trenul spre brasov?
eu: da
doamna: si esti in el?
eu: acum nu.

take two
cartile de demult. am gasit, prafuite, o groaza de carti la care rumegam entuziasm pe vremuri. pot sa spun asta, pe vremuri, pentru ca erau alte vremuri, subiectiv vorbind. am dat peste orasul si cainii a lui Llosa si mi-am amintit contextul perfect in care am citit-o, si anume in prima saptamana de stat la camin, fara ai mei, cu niste tipe pe care nu le cunoasteam si cu atat mai mult nu le placeam. cel putin la inceput. eu nu eram la camin, eram la colegiul militar leoncio prado, in saptamana aia. poate acolo am si ramas pentru cei doi ani in care am stat la camin.

chiar suntem ceea ce ne amintim despre noi?
eu imi amintesc ca am dat o replica superba in stupiditatea ei unei doamne, pe peronul garii din sibiu, inainte de rasarit.

see for yourself

just click, it's great.

even if you're 23, it all comes down to 19,20,21...

because i said so part two

stuff i'd like to happen on my birthday if anything was possible:
- have someone do my dishes
- have a cool conversation with an alien on the bad character of some human beings
- eat apples and drink milkshakes without feeling sick
- put the music i like on loudspeakers all over town
- have a magic power that allows me to make stupid people dissapear
- get freckles :)
- give a concert :P
- forget how to worry

but anything is not possible, no matter how many empowering quotes you read a day, no matter how many trainings you attend or how much you want to push your limits after deep conversations with yourself.
so happy birthday me and keep pushing those limits, its fun, dont listen to all the 23 year old smart asses who think they have everything solved. :P
its all about freedom of the mind.

dixit.

ochii-mi pleaca de pe fata

asa e numit evenimentul cultural al anului, respectiv respectabilul si reputabilul festival de film astra, sibiu 2007. oameni colorati, curiosi, artisti si fanii lor, snobii. nu ca ar fi ceva rau in asta. e un peisaj incantator pentru cei greu de plictisit.

filme care ma frustreaza pentru ca nu le vad si stiu ca nu le voi vedea niciodata, filme care ma frustreaza pentru ca le vad si stiu ca pe restul nu le voi vedea niciodata. se cheama comoditate.
expozitie foto aproape transhumantica, dar emotionanta.

la plecare imi sare-n ochi dragos bucurenci si-mi amintesc de practica la dilema si misiunea ucigatoare dar demna de a participa la protestul impotriva miseliilor de la Muzeul Taranului - dincolo de faptul ca nu existau protestatari de-adevaratelea, cei cativa jurnalisti (care fireste erau impotriva, deci pentru) s-au hotarat sa mearga sa discute problema intr-un mediu mai prolific, la o bere, pentru a pune la cale un plan. de-aia bucurenci e environmentally friendly, ca e impotriva, deci cu. si eu sunt pentru, deci impotriva.

aproape off topic, nu cred ca exista meserie mai ingrata decat cea de reporter. bine ca am terminat jurnalistica, stiu de ce sa ma feresc. ceea ce va dorim si dumneavoastra.

i'm a bitter bitter girl - cant get to the grapes because i deliberately killed my personal life, so they must be sour.
live green, you all, for sour is the new pink.

despre cum am ajuns om mare, ramanand mica

s-a intamplat de curand, cand am luat prima decizie doar pentru ca puteam si creadeam ca trebuie. oamenii mari fac asta: iau decizii. asa am facut si eu. exista fireste un before and after.

before: ma simteam privata de libertate, imi imaginam ca simt tot soiul de chestii aiurea si sufocante asa ca trebuia sa imi iau varsta in serios si sa iau o decizie, genul de decizie pe care oamenii mari o iau, gandindu-se serios la viata lor, la prioritati, zone de comfort si alti balauri.

after: am realizat ca varsta nu are nimic de-a face cu nimic si ca a lua decizii doar pentru ca poti, decizii care schimba totul, e distractiv pana iti dai seama ca suporti consecintele. consecinte de care nu iti pasa in faza de before.

nu e ora de maturizare, e doar minutul amar in care ma regasesc, putin trista si absolut singura.

e in regula, acum nu trebuie decat sa ma obisnuiesc cu asta.

the bee's knees

its been a month. a month can be too much or too little time. from a certain point of view it's been too much, from another too little. it's been my most intense month so far this year, both as what I'm doing in AIESEC and personally. it was a roller coaster ride - with the adrenaline the lithuanian experience gave me and the pitfalls in between sunny good for science days. how ghastly! how magnificent!

october is such a no-no month, but this year it was different - it was my month of learning, banging my head on the wall, screaming, crying, laughing, loving, enjoying, learning learning learning - how much can we go on believing we know everything there is to know about ourselves and getting contradicted by every day happenings? dont answer that, forever is a sausage word.

i'm determined to get it all out, all my dreams and all my desires, do them, live them, at the costs of looking ridiculous and getting laughed at, at the point of making terrible mistakes and going against all odds, just because there's no point in living by others' rules and also because looking stupid is sometimes fun. sometimes meaning some time after it happened. :) call me a hedonist, only if you forgot my name.

yes, indeed, when life gives you lemons squirt them in people's eyes. :D

i feel like a fish on a bicycle, that silly that i can do the undoable - whats coming next is so the cat's pajamas.


p.s. sam stands for strange and mean. just so you know.
p.p.s. i miss limunitz and i feel pretty alone without her here.