viata ca o prada fabuloasa

am fost sa-mi pun ochelari, dar asta nu are a face cu nimic din ce urmeaza. sau cel putin asa cred. treceam pe o strada pe care am mai trecut de multe ori, ma cunoaste, pe langa o casa oarecare, cu etaj... in fata mea o tanti. se aude un zgomot in spatele meu, tanti bulbuca ochii la mine - stiam sigur ca nu aveam nimic demn de a-ti bulbuca ochii la - eu pasesc in continuare prin dreptul casei, cu o mie de idei care pareau mai multe semne de intrebare si, dupa cei doi pasi facuti intre zgomot, bulbuceala si fluxul de idei transformate in semne de intrebare...



aud un troscait in spate - cineva aruncase un inel imens de chei, parca erau toate cheile unui castel, fix pe traictoria mea dar cu 2 pasi in urma. o secunda timpul s-a oprit si inima s-a dezmortit nervos si empatic, apoi timpul s-a pornit din nou, la viteza normala, tanti a trecut pe langa mine fara sa ma priveasca in ochi, dar stiu sigur ca usurata. ceva mai putin bizar ca-n la vita e bella "marrriiiaaaa, la chiave!", dar la fel de accidental (raportat la viata reala)...si poate umpic de tot mai posibil daunator. dupa mult mai multi pasi semnele de intrebare s-au transformat la loc in idei si mi-au dat starea pe care nu o mai am acum. de aventura. how corny is that?