sa fie clarorat

mi-am dat seama ce e cu obsesia asta pentru culori si cum ea se trage din copilarie. clasa I - vremuri de restriste - televizor alb-negru cu sertar, bunici care isi cumpara televizor color Goldstar - prima generatie la mare :), vizite dese la bunici, aceiasi bunici care nu regleaza culorile, vizite si mai dese pentru desene animate, bunicii tot nu regleaza culorile, oameni portocalii (!?), desene, vizite, desene, oameni portocalii, desene.

asa.










asa nu.

the girl who stole winter

twas me! i did it! i stole winter! today, the 21st of february, with the help of our friends from greece, the fruit exporters, i stole winter!

p.s. in the Regulation of Seasons it's clearly stated that if a person eats strawberries in February winter is stolen, thus officially over.

Thank me later. :)



p.s. Does anyone want winter? I'm not planning on keeping it.

e ea, e beresh

me: lol to the bunny
consuela miranda mercedes dolores: sal
consuela miranda mercedes dolores: eu am iesit
consuela miranda mercedes dolores: pa
me again: lol to the beresh
consuela miranda mercedes dolores: ?

this strikes me as the greatest conversation ever.

unde e vian?!

plateam gazul. (dumnezeule, putine lucruri ma enerveaza mai tare decat sa imi modifice cineva articolele) era o coada de joi dupa-amiaza, cativa pensionari si o tanti care vroia sa isi schimbe monedele capatate. (adica din moment ce eu l-am trimis asa e clar ca il consider intreg, unitar, coeziv, PERFECT :) ) cand imi vine randul, apare un bunic cu ochi sticlosi si albastri si o anunta pe casiera ca vrea sa ii vorbeasca domnului vian. (ma rog, perfect e un cuvant prea dur. il schimb cu "pe gustul meu") evident casiera il priveste tamp, eu ma gandesc ca o fi vreun director de pe-acolo, iar bunicul exclama cu un ton care cere cel putin compasiune, dar este deplin justificator "nu l-am mai vazut de 7 ani!". (si in plus, atata vreme cat nu cer nici macar pareri axiologice, atata vreme cat zic "am atasat articolUL" si atat, NU VREAU sa mi se spuna ce ar fi bine sa tai) doamna de la ghiseu ii exclama inapoi, cu deplina sinceritate infantila de care nu ai crede-o in stare "nici nu-l cunosc.." si-si reia activitatea "incasatoriceasca" de parca nimic nu s-ar fi intamplat, de parca ar fi fost o secunda in care a uitat unde se afla si apoi brusc! si-a amintit. (si pentru asta cred ca era mai bine sa ma tin de balet) bunicul a iesit buimac si a spus, cu ce mi-a parut mie a fi putina tristete in glas, "iarta-ma".

sigur a mers sa il caute in alta parte. as fi mers si eu, dar aveam de chibzuit asupra inutilitatii firii.

i'm always right.

scriam mai demult despre cum oamenii ajung pe blogul meu cautand aiurea. si un sarman suflet in cautare de validare chiar a nimerit aici pentru dorian gray. il salut. salut!
si in plus, ca cercul sa fie cerc, altcineva a nimerit aici dupa ce a scris la searc "nu ma simt norocoasa", tocmai pentru ca altaltcineva scrisese inainte "ma simt norocoasa" si eu am pomenit despre asta. oricum, ar trebui sa va simtiti TOTI norocosi, chiar si numai pentru faptul ca ati fost nominati de mine, aici, acum si pentru totdeauna.

just shut up.

p.s. celor care cauta mai multe despre "crize de glicemie" le recomand cu caldura UN DOCTOR!

what a nice night for an evening

intotdeauna am urat revelionul. l-am planuit din timp, fireste, dar cu toate astea l-am urat. pentru lipsa de spontan, pentru toate airelile cu adunat de prieteni, pentru nervii sucombati.

anul asta a fost altfel. a fost tratament pentru scepticul din mine, a fost cura de social si vindecarea inchipuitei agorafobii. l-am petrecut in piata, afara, cum nu as fi crezut ca o sa fac vreodata. am zis la multi ani oamenilor necunoscuti. am ascultat si vazut phoenix. i felt good.

happiness is optional.

de ce isi musca sarpele coada?

a trecut ceva timp. sunt acasa. interesant cuvant. nu mai stiu care. sunt acasa si stresez o mama. stau in pat, mananc portocale, redefinesc valori mai vechi, chinui catelul, alerg idei si ii probez zecile de pantofi (fireste ca nu ale catelului). ma simt bine acasa. ma reintalnesc cu vechile letitii si stam de povesti pana tarziu, ne jucam si ele vorbesc mult - ma ajuta sa nu uit sau sa imi amintesc. "i'm sorry mum."

afara ninge aproape. oricum maine nu o sa mai stie nimeni.

vabra

pac pac! :)

as fi putut la fel de bine sa fiu orc

cateodata am ganduri de inainte. aproape. uneori ma gandesc la cariera mea in scris sau in citit :), alteori ma gandesc la copii si daca o sa le "traumatizez" adolescenta dandu-i la balet de mici, si foarte rar, foarte rar, ma gandesc la batranete din punct de vedere biologic. acum cateva zile a fost ultima oara. pana acum. gadilam nervos touchpad-ul pentru ca iar urma sa mananc bataie la warcraft III (lucru care se intampla extreeeeeem de rar pentru ca de cele mai multe ori refuz sa joc - i play to win :)) si pentru ca enervarea imi cauza lipsa de concentrare am inceput sa ma gandesc aiurea. in liceu aveam o imagine destul de corny despre mine batrana, si asta e ultima pe care mi-o amintesc: caraghios de cinica, cu ochelari pe nas (!), intr-un halat verde si pufos, furisandu-ma sa fumez si pocnind cu ziarul de ieri motanul (nu stiu de ce as avea EVER un motan, dar stiu de ce as folosi ziarul de ieri). de data asta insa nu aveam nimic. asa ca gandul a iesit afara sa se prezinte. a zis doar "oare cum o sa fie cand o sa fim batrani si o sa avem piei zbarcite?? ce o sa facem?". el nu astepta raspuns, dar eu imi doream unul. "o sa ne tinem caii in ele" ai spus tu. :) aveam toate motivele sa iti spun ca te iubesc. :)

pigs on the wing

i'm not somebody you like from the first encounter. most definitely, i'm not somebody you "read" from the first encounter. let's keep it like this. it's a reliable selection method.