mi-am pus webstats pe blog. acum ceva vreme. se poate numi oricum numai discopatie nu, dar in fond nici nu conteaza. e sursa de humor. multe din accesarile de pe blogul asta, fiind, mai putin ca la inceput, dar, totusi, un blog tainuit, se fac in urma unor cautari pe google. categoriile sunt diverse, de fapt nici nu exista: "dorm prea mult", "ma simt norocoasa", "caut muzica anilor 30", "in carouri" - si imi spun prea mult si prea putin despre oameni pe care nu ii cunosc si nici nu vreau sa ii cunosc. pe principiul lordului henry, stiu prea multe despre noile cunostinte si aproape nimic despre vechii prieteni. citat inexact din portretul lui dorian gray, dar esenta conteaza. (am o viziune: un val de pusti de liceu in cautarea rezumatului cartii care nimeresc pe blog, rataciti si dezamagiti. folosesc aceasta ocazie pentru a-i redirectiona spre carte - exista niste cladiri mari numite biblioteci de unde puteti IMPRUMUTA cartea, pentru o lectura extinsa si nemijlocita, deci o mai buna comprehensie a textului :> )
lucrurile acestea imi gadila placut imaginatia si ma gandesc oare ce vroiau de fapt oamenii aia sa gaseasca. ce e in mintea unui om cand da search pe google "prajitura preferata"? ce spera sa gaseasca? retete ale prajiturii sale preferate pe care cineva a ghicit-o anterior? face statistici?
sau o persoana care scrie "m-am trezit plangand de dor"? incearca sa gaseasca oameni cu care sa rezoneze prin prisma dorului imens care o face sa se trezeasca plangand???
nu pot sa NU ma amuz. a inceput numaratoarea inversa. :)
0 comments:
Post a Comment