logica nu bate imaginatia

si de-aia e bine ca se numeste postul post si nu pre. desi sunt multi cei care cred ca se gandesc ca ar fi mai bine sa se numeasca pre. si acestia sunt din doua categorii: prima, a celor lipsiti de imaginatie si obsedati de logica sau a doua, a celor care aprecieaza absurdul si se bucura de imaginatie, pentru care pre-ul nu e un fapt anterior altuia, ci o iesire amuzanta din decorul randuielilor actuale.

fara sa intram in discutii despre sens va urez sarbatori fericiti!, cum spunem noi la autobaza. ;)

not even green

one cold hand

overwhelmed by holiday spirit and the goodness of some people, i decided to reunite all the gloves i have at home for a tea party. however, i will not gather lost mittens or gloves - because usually they're very hard to convince. of anything.

sunt hachitoasa

daca n-ar fi contat nu as fi scris aici. daca nu as fi vrut sa vada nimeni nu as fi scris aici. daca as fi vrut sa spun tot, nu as fi vrut sa vada nimeni deci nu as fi scris aici.

mi-am dat seama cat de important e sa pastrezi prietenii adevarati pe care ii ai, pentru ca restul, despre care nu esti sigur dar ti-ai dori sa iti fie prieteni, dau drumul, de obicei in zile de luni, unui lung sir de nicovale fix deasupra ta. mi-e foarte scarba de tot si vreau sa se stie asta. nu neaparat ca ar citi prea multa lume aici, dar pentru ca e scris si asa ramane.

nimic. un mare nimic.
oricum, ma bucur ca am trait si chestia asta, sunt mai bogata in experiente de acum.
people are not strange, they're stupid.

in timp ce nu veneai

fortata de o imprejurare nefavorabila, a trebuit sa merg acasa. eram trista, dar nu simteam decat ca merg acasa, ceea ce intr-un mod surprinzator scadea din tristete.

take one
conversatie pe peron, la 6 dimineata:

doamna: asta e trenul spre brasov?
eu: da
doamna: si esti in el?
eu: acum nu.

take two
cartile de demult. am gasit, prafuite, o groaza de carti la care rumegam entuziasm pe vremuri. pot sa spun asta, pe vremuri, pentru ca erau alte vremuri, subiectiv vorbind. am dat peste orasul si cainii a lui Llosa si mi-am amintit contextul perfect in care am citit-o, si anume in prima saptamana de stat la camin, fara ai mei, cu niste tipe pe care nu le cunoasteam si cu atat mai mult nu le placeam. cel putin la inceput. eu nu eram la camin, eram la colegiul militar leoncio prado, in saptamana aia. poate acolo am si ramas pentru cei doi ani in care am stat la camin.

chiar suntem ceea ce ne amintim despre noi?
eu imi amintesc ca am dat o replica superba in stupiditatea ei unei doamne, pe peronul garii din sibiu, inainte de rasarit.

see for yourself

just click, it's great.

even if you're 23, it all comes down to 19,20,21...

because i said so part two

stuff i'd like to happen on my birthday if anything was possible:
- have someone do my dishes
- have a cool conversation with an alien on the bad character of some human beings
- eat apples and drink milkshakes without feeling sick
- put the music i like on loudspeakers all over town
- have a magic power that allows me to make stupid people dissapear
- get freckles :)
- give a concert :P
- forget how to worry

but anything is not possible, no matter how many empowering quotes you read a day, no matter how many trainings you attend or how much you want to push your limits after deep conversations with yourself.
so happy birthday me and keep pushing those limits, its fun, dont listen to all the 23 year old smart asses who think they have everything solved. :P
its all about freedom of the mind.

dixit.

ochii-mi pleaca de pe fata

asa e numit evenimentul cultural al anului, respectiv respectabilul si reputabilul festival de film astra, sibiu 2007. oameni colorati, curiosi, artisti si fanii lor, snobii. nu ca ar fi ceva rau in asta. e un peisaj incantator pentru cei greu de plictisit.

filme care ma frustreaza pentru ca nu le vad si stiu ca nu le voi vedea niciodata, filme care ma frustreaza pentru ca le vad si stiu ca pe restul nu le voi vedea niciodata. se cheama comoditate.
expozitie foto aproape transhumantica, dar emotionanta.

la plecare imi sare-n ochi dragos bucurenci si-mi amintesc de practica la dilema si misiunea ucigatoare dar demna de a participa la protestul impotriva miseliilor de la Muzeul Taranului - dincolo de faptul ca nu existau protestatari de-adevaratelea, cei cativa jurnalisti (care fireste erau impotriva, deci pentru) s-au hotarat sa mearga sa discute problema intr-un mediu mai prolific, la o bere, pentru a pune la cale un plan. de-aia bucurenci e environmentally friendly, ca e impotriva, deci cu. si eu sunt pentru, deci impotriva.

aproape off topic, nu cred ca exista meserie mai ingrata decat cea de reporter. bine ca am terminat jurnalistica, stiu de ce sa ma feresc. ceea ce va dorim si dumneavoastra.

i'm a bitter bitter girl - cant get to the grapes because i deliberately killed my personal life, so they must be sour.
live green, you all, for sour is the new pink.

despre cum am ajuns om mare, ramanand mica

s-a intamplat de curand, cand am luat prima decizie doar pentru ca puteam si creadeam ca trebuie. oamenii mari fac asta: iau decizii. asa am facut si eu. exista fireste un before and after.

before: ma simteam privata de libertate, imi imaginam ca simt tot soiul de chestii aiurea si sufocante asa ca trebuia sa imi iau varsta in serios si sa iau o decizie, genul de decizie pe care oamenii mari o iau, gandindu-se serios la viata lor, la prioritati, zone de comfort si alti balauri.

after: am realizat ca varsta nu are nimic de-a face cu nimic si ca a lua decizii doar pentru ca poti, decizii care schimba totul, e distractiv pana iti dai seama ca suporti consecintele. consecinte de care nu iti pasa in faza de before.

nu e ora de maturizare, e doar minutul amar in care ma regasesc, putin trista si absolut singura.

e in regula, acum nu trebuie decat sa ma obisnuiesc cu asta.

the bee's knees

its been a month. a month can be too much or too little time. from a certain point of view it's been too much, from another too little. it's been my most intense month so far this year, both as what I'm doing in AIESEC and personally. it was a roller coaster ride - with the adrenaline the lithuanian experience gave me and the pitfalls in between sunny good for science days. how ghastly! how magnificent!

october is such a no-no month, but this year it was different - it was my month of learning, banging my head on the wall, screaming, crying, laughing, loving, enjoying, learning learning learning - how much can we go on believing we know everything there is to know about ourselves and getting contradicted by every day happenings? dont answer that, forever is a sausage word.

i'm determined to get it all out, all my dreams and all my desires, do them, live them, at the costs of looking ridiculous and getting laughed at, at the point of making terrible mistakes and going against all odds, just because there's no point in living by others' rules and also because looking stupid is sometimes fun. sometimes meaning some time after it happened. :) call me a hedonist, only if you forgot my name.

yes, indeed, when life gives you lemons squirt them in people's eyes. :D

i feel like a fish on a bicycle, that silly that i can do the undoable - whats coming next is so the cat's pajamas.


p.s. sam stands for strange and mean. just so you know.
p.p.s. i miss limunitz and i feel pretty alone without her here.

vreau sa imi fac muzeu

aseara, la stiri, o doamna prea simpla spunea asa "dragostea omoara mai mult decat moartea". reflectati 3 secunde asupra semanticii si nu va innabusiti rasul. e doar firesc. ca orice alta reactie, de altfel.

sunt cateva lucruri care fac experienta asta pe pamant, ma refer la viata, evident, sa merite. unul dintre ele este bob dylan. altul este caldura unei discutii despre nimic si orice intre prieteni. inca unul ar putea fi zilele calde atunci cand te astepti sa fie reci. am sa fac o lista. sunt multe. hershey's va aparea, cu siguranta. ah, si lucrurile silly deghizate in lucruri serioase in viata de zi cu zi, ca gaura fundului care apare la tehnologiile ajax, cat astepti sa se incarce. :D

aproape ca am o noua filozofie: doar sa o fac. :)
am un amic mov care spune asta.

idiosincrasie

despre cum de fiecare data cand am prea mult timp cu mine ma tund (stramb).
despre cum zilele trecute o prezentatoare de stiri a dovedit ca e usor sa arati prost - zicand "salvamontistii de la munte".
despre cum beresh nu crede ca ADN e un nume bun pentru o pisica. pisica ei.
despre cum maine o sa-l gasesc pe petrescu si o sa-l pastrez.
despre cum o sa botez catelul pe care il voi regasi maine petrescu.
despre cum ma uit la cruising si la strumfi in paralel.
despre cum am tradus un abstract despre efemeropterele din bazinul barbat.
despre cum nu stiu nici acum ce sunt alea efemeroptere.
despre ceva, orice, care ar putea sa ma intereseze mai putin.

asa se intampla cand ramai prea mult timp cu tine. faci lucruri despre care ti-ai fi dorit sa nu fi scris pe blog.

mr. sharikov - featuring frenetic (nu freatic)

Am fost foarte obosit. Ca o consecinta a acestui fapt am dormit 12 ore ieri. Spre sfarsitul somnului, pe la pranz, am visat ceva ciudat. Eram acasa cu un prieten si imi faceam bagajul sa plec la Cluj. Acolo urma sa dorm pentru ca a doua zi sa plec la Timisoara la un congres. Prietenul meu a devenit ciudat si a vrut sa sara pe fereastra deschisa de la dormitor. Afara ningea, asa ca l-am oprit. I-am spus "ninge". S-a mai linistit, apoi m-a ajutat sa imi fac bagajul. Era ciudat, ma mancau mainile.
Spre seara am iesit pe usa, iar prietenul meu a zis "da-mi mie bagajul, acum sunt eu". I l-am dat, iar el a fugit pe scara in sus razand. Cateva momente mai tarziu de sus de la un alt etaj cadeau hainele mele pe scari una cate una. Erau toate negre iar afara ningea. Am intrat inapoi in casa, am incuiat usa si am vrut sa sun la politie. Mi-a raspus o duduie si initial am vrut sa ii spun ce mi se intampla, dar apoi m-am uitat pe vizor si am inchis telefonul. Nu era nimeni acolo.
M-am gandit sa ma duc sa imi iau hainele, dar inainte de asta m-am uitat din nou pe vizor. In fata usii statea prietenul pe un cal in galop. Calul se misca furibund dar in slow motion si pe loc, iar la picioarele lui se ridicau nori de abur si praf. Prietenul meu radea. Apoi s-a dat jos de pe cal, s-a apropiat de vizor si am vazut ca nu mai era el, ci ceva monstruos. A intins o mana scheletica spre usa, iar pe un deget avea un inel mare, metalic. Mi-a spus "crezi ca ma doare?" Apoi a inceput sa loveasca frenetic in peretele care crapa. Telefonul nu mai mergea iar afara ningea tot mai tare.

the hmm hm of the hmmm

if i were to recommend a movie you should never ever ever watch it would definitely be the picture of dorian gray (the 2004 rendition). in the first 10 minutes i didnt know if i was watching one of the most horrible movies made after a really great book or some porno stars who decided to change sceneries and drop the nakedness. i mean, yes, the great lines from the book were all there, but they were said in such a way that only the word vomit can describe. en plus, basil was a woman! yes, wilde was gay, but not that gay! :rolleyes: All in all, it's a horrible despicable impression of a movie, with bad acting and absolutely no connection to the book. it kinda ruined my overall admiration of the book, but i'll get over it very soon, as soon as i can wash off the burnout blond dorian gray impersonator's face.

i'm leaving for sighisoara in 2 hours. if you see a santa with his photomaniac "menestrel" don't look for me there. i'll be running as far away as possible, probably delivering an entrepreneurship workshop on "how to run your business illegally during a medieval festival gone bad" in some remote location of the fortress.

oh, and P.S., i would like to start a competition on giving an explanation of the behavior displayed below in a public park - i could only come up with "curiosity" and "dog like making acquaintances" and "dwarfobia". :) i like the last one, even though it's not politically correct.

what else is there?

sunt mega extra obosita.
nu am mers la rolling stones.
trebuie sa ajung la mare.


*din confesiunile unei persoane care nu face confesiuni.

plasa cu plasma de la flanco

dacă primiţi sms-uri conform cărora aţi câştigat plasme sau alte obiecte de valoare la o promoţie flanco şi tot ce trebuie să faceţi pentru a intra în posesia lor e să plătiţi taxa de curierat don't think twice: it's crap. E o mare păcăleală. Preconizez că o să apară la ştiri cât de curând, cu exemplificări lacrimogene.

ah, şi pentru taxa asta de curierat trebuie să reîncărcaţi o cartelă de telefon în decursul unei ore. Dacă nici asta nu e destul pentru a vă convinge că e supersonicfuckingbullshit, atunci vă felicit pentru premiul câştigat.

singurul articol pe temă îl găsiţi aici.

i'm not sick but i'm not well

am fost la karaoke. mă enervează oamenii care cântă bine şi vin la karaoke. show offs. mă enervează şi cei care nu cântă bine dar nu ştiu asta.

după ce am cântat melodia cu efect cathartic (pentru că e genială) şi după ce i-am ascultat pe alţii m-am căutat în buzunar de chibrituri şi am găsit o maximă: simtul ridicolului e ca ceva necesar, dar inexistent: necesar, dar inexistent.

mi-ar plăcea să aibă mai mulţi oameni simţul ăsta. e important în relaţia cu ceilalţi, puţini, dar fericiţi, care îl au.

moustache maniac

era o trebuşoară care exprima ceva legat de a face pipi contra vântului. astă seară am văzut un tip care făcea pipi contra vântului pe strada principală a capitalei culturale. părea că se uită spre noi în timp ce făcea ceva cu mâinile, părea că ne vede, dar când ne-am apropiat mai bine a reuşit să-şi elibereze şliţul şi am ştiut că de fapt nu contează dacă ne vedea. a fost o sincronizare demnă de cele mai ciudate coincidenţe, pentru ca şi vântul îşi făcea treaba , apropo de efectul bumerang.



sub egida centrului de reeducare urinistică.

x

comics make the world go round

i just love comics. i find them to be a perfect mixture of fun and philosophy. the kind that requires a lot of irony, cynicism, subtleness and funny meaningless fancy words.



Thus, i decided to make this a regular (but in an irregular way) TTIRRL (thingie that i really really like) topic on the blog.

Go here for the recommendation of the week.

de ghostibus

roaming the streets at night, scavenging for memories.

levitEAZA

reţeta antigraviţatie - entuziasm şi chilly beer.

omul cât trăieşte.

mersul cu liftul face parte din rutina mea zilnică. nu îmi pot imagina viaţa fără el, nu pentru că nu am imaginaţie şi nici pentru că nu mă văd cu câteva kilograme mai slabă, ci pentru că sunt comodă. da.

azi, la ieşire, o tanti care îl aştepta jos mă întreabă, în timp ce se suie în el: "şi acum ce trebuie să fac?". era o tanti de 50+ ani, iar uimirea de pe faţa mea nu s-a văzut pentru că s-a manifestat pe alte căi "cum adică ce trebuie să faceţi? pai apasati butonul.", la care primesc grozava replică "dar pe care dintre ele?". i-am explicat şi am ieşit din bloc ca trăsnită. parcă nimic nu mai avea sens. regulile se reinventau. am şi trecut pe roşu.

de atunci şi până acum îmi imaginez cum ar fi fost să îi spun "acum trebuie să aşteptaţi să îl cheme cineva de la etajul la care vreţi să ajungeţi." =)

pacman in cafea inainte de sapte

insomnia face asta cuiva. mie. vina pica (pe caldura si stres), se rostogoleste si uitam cu totii de ea. am facut un album cu poze si am senzatia stranie de reconstructie de amintiri. ca un fel de renovare. evident, fara spoturi in tavanul de rigips, pentru ca un var de-al simtului estetic era si el insomniac.

am vazut si urmarit cu interes somnambulic trei episoade din "how it's made" pe discovery. am invatat cum se fac transportatoarele individuale cu echilibru bizar (i have no chance to remember their official name), canoele, seile pentru cai, untul, ceasurile cu picior (?!), chitarele electrice, parbrizele de masina, bilele de sticla si alte cateva chestii pe care le-am uitat cu totul, deci reusita oricarei constructii asemanatoare ar fi o coincidenta ucigatoare. in plus, am invatat formele de genitiv ale unor cuvinte pe care nu le-as fi banuit capabile de vreo intalnire cu mine in aceasta viata.
apoi am ras de bunicul insomniac si el, care cerea ceai si atentie, care o tachina pe bunica si deplangea pisicile aciuiate in curtea din spate, pe care le hraneste pentru ca se uita la el cu "niste ochi". am baut cafea si fumat o tigara pe stomacul plin de ieri cu mama si bunica. mama a dat mai tare radioul la o melodie frantuzeasca - salade de fruits - pe care o fredona nostalgic, si bunicul, la fel de tachinos, nara cu intonatie despre perciunii care sunt inegali de la prea mult zel de debut din partea frizeritei timorate. apoi a aparut un pacman in cafea. m-am dus inapoi sus, fara speranta de somn.

nu mai merg la mare. stefaneasca iar a tras o faza tipica de lasat balta. de lasat mare, mai precis. aseara am avut o depresie pe fondul anterioarei iluzionari intentionate. mi-a trecut de la mucegaiul din branza. are efect consolant. daca branza e fericita cu mucegaiul si eu pot sa supravietuiesc deziluziei.
fix alert?! sunt trei variante, care pot functiona si simultam, fara sa se anuleze intre ele: hbo da filme ciudate la 7 dimineata, piersic jr. face filme ciudate, eu nu pricep nimic la 7 dimineata. ma rog, singurul final pe care mi l-am imaginat eu a fost cum adormeam senin, doar ca piesele din puzzle-ul meu nu se potriveau cu finalul. asa ca n-am adormit dar mi-am amintit afisul din green hours, de acum mult timp, cand nu aveam insomnii.


apoi am deversat continutul pe blog, fara ordine si, ce e mai rau, cu lipsa de coerenta prietena cu o noapte fara somn. poate acum o sa pot sa adorm fara sa mai visez bufnite. balenele orca pot ramane.

22

:D

pentru ca azi am stranutat de prea multe ori.
pentru ca nu arunc plasticul la plastic.
pentru ca nu mai stiu ce sa modific la licenta.

cu bine,
nosneez CEO

i'm this easy to convince

;)

hai sa dam topoare

un ravas semnat anonim mi s-a strecurat ieri pe sub usa. perplexitatea a ramas in compania mea...

V-am căutat pentru achitarea taxei de cult anuale.
Puteţi achita şi la Sf.Biserică Catedrala , numai Duminica
şi sărbătorile religioase , la d-na casieră între
orele 8,oo - 11,3o .

observati tehnica omiterii de cuvinte si a spatiului inainte de virgula, dupa care cineva foarte perseverent ar putea afla cine a redactat beletul. bine, exista si modalitati mai simple, dar toate aceste detalii palesc in fata conceptului (complet nou pentru mine) de taxa de cult. err... (?!)

n-am gasit decat asta si ma minuez si acum.

philosophy of language

found while searching for materials for my essay paper on the above subject. i think it serves as documentation. :D

reclam reclamatiile

am primit un mesaj care m-a mirat, cel putin. de ce nu scriu mai mult despre chestii reale (expresie care ma face sa ma intorc de pe un dos pe altul) pe blog. "n-am sa va spun decat doua cuvinte!", pe care am sa le fructific in cateva propozitii, atasand argumentele logice:

.pentru ca asa vreau
.pentru ca de licenta, stare materiala, alte responsabilitati si gestiuni sunt intrebata la fiecare pas si ar fi redundant (in plus, NU VREAU)
.pentru ca asa simt
.pentru ca, in sfarsit, scriu la licenta, iar "the making of" va fi marele hit al sezonului urmator pe care nu il pot dezvalui inca (bull*cough*)
.pentru ca blogul meu nu este "Starea vremii"
.mai mult decat atat, nu este si nu trebuie sa fie util. (care, printr-o oarecare extrapolare, ma face sa cred ca e frumos)
.pentru ca pseudo dramele mele onirice sunt mai importante decat analiza descriptiva a ultimei sedinte avute
.si, nu in ultimul rand, pentru ca este singura modalitate de razvratire si protest impotriva firii.



multumesc. atentia o puteti lasa in cosuletul colector. la revedere.

procesul saltaret de a-ti face prieteni noi

in ultimele zile am incercat sa imi fac un nou prieten. e un personaj arhicunoscut in sibiu, si, dandu-mi seama ca nu am inca abilitatile necesare pentru a-l invinge, m-am hotarat sa ma imprietenesc cu el. ar mai fi si alte motive, dar tin de statul sau social si prefer sa nu le discut.
vantul. cu "l" la sfarsit. am incercat sa il inteleg, dar nu am rabdarea necesara. am incercat sa il ignor, dar e ca si cum ai incerca sa nu auzi copilul din tine cum urla atunci cand se vorbeste in jur de ipoteca. sunt in impas. noroc ca nu se vorbeste prea des de ipoteca. (ce bine ca monopoly nu mai e la moda :D)



intrebare: vantul e un fel de bully? intreb asta pentru ca stiu ca bate. in alte "culturi" el sufla. observ conotatia negativa, zic stop si o dau mai departe.

acum vantul doarme. e noapte si e firesc sa doarma.

arpegii

in aceeasi nota emotionala, sub acelasi tutelaj iutubian, cu alte impresii, dar tot placute.

if you must

dont break up over the phone, do it via youtube. :)


still humming...
a fan.

d-ale carnavalului de pe strada mea

nu am strada mea. era un tertip pentru a aduce ochiul care acum isi citeste numele cu cateva randuri mai jos.
mi-am facut blog cu beres. am crezut ca merita mentionat, pentru ca nu e ceva ce facem foarte des. chiar daca nu merita mentionat, am decis sa o fac, neasumandu-mi insa nici o raspundere. din pasiune pentru hipopotani. da, cu 'n'.\

incapatanare muta

am visat mult si ciudat azi noapte. locuiam in alt oras, un oras pe care nu cred ca il mai pot iubi. ma plimbam pe strada. am intalnit un vechi amic. nu avea timp de povesti. mergea cu un grup sa se catere pe cladiri. era noul adrenaline booster. am continuat sa ma plimb, intre gherete de cartier unde se umpleau sifoane sau se descarcau nervi. probabil ca asa ceva chiar va aparea, candva. visul s-a terminat nicicum cu gust amar. sunt prinsa intre doi pereti care nici macar nu stiu sa fie amenintatori, sa se apropie unul de altul tacticos. asa nici macar nu pot sa fug.



ma tem ca nu m-am schimbat prea mult, draga jurnalule. ori asta, sau istoria se repeta la 4 ani.

morgenstimmung

[if you can hear this whisper, you are dying]

ma uit si vad, dar sunt singura care intelege. ma uit, si nu vad. suntem mai multi. nu ma uit, si vad. suntem putini.
in 5 ani dorul s-a lipit de mine intr-o forma simbiotica foarte ciudata, ca nici nu-l simt ca e acolo, dar totusi stiu ca nu pot fara el.

remembering games, and daisy chains, and laughs...

yellow moon is growing cold

imi amintesc, deci existam.

in anii in care sibiul ma fascina intr-un mod initiatic:

mi-am adus aminte de o alta inexplicabila obsesie de-a mea[...]obsesia e legata de podul minciunilor si de turn. mi se par doua locuri absolut fantastice, magice..therefore n-am sa ajung niciodata sa urc in turn sau sa trec podul ala afurisit. pentru ca ma astept ca lucruri grozave sa mi se intample, si cum sansele sunt prea mici ca asa ceva sa aiba loc, ma multumesc cu a-i privi chioras pe cei care trec cu nonsalanta podul fluturandu-si papornitele sau gentutele(in functie de vreme, ora si anotimp...). n-am vazut pe nimeni intrand in turn pana acum. am impresia,
totusi, ca tiganca batrana care are cutia aia cu creme si 'untdelemnuri' de pantofi si sta langa intrare, tiganca aia care pare venita din secolul trecut, locuieste in turn. sau poate ca usa ingusta si prafuita e de fapt o poarta spre alt timp. Timp.

e ciudat cum inainte exista magie si nimeni nu credea in ea, iar acum tot mai multi vor sa creada in ea dar pare sa fi disparut.

random - intamplari intamplatoare

daca lumea si lucrurile ar fi chiar atat de intamplatoare pe cat imi doresc m-ar fi chemat harriet. in acest caz m-as catara in copaci, as avea un catel pe care l-ar chema cumva si lumea pe strada, dar nu ar raspunde decat la adresarile politicoase, as manca portocala de la ora 7 si as fi tot timpul murdara pe maini de aracet, lucru care nu mi-ar incetini deloc restul activitatilor, dar m-ar face dependenta de un curatator de portocale. dependenta asta ar fi pierduta fara rest cand m-as plictisi de aracet, si m-as plictisi destul de repede. m-as plictisi de toate destul de repede, si asa as ajunge sa le stiu pe toate, dar atunci as risca sa ma cheme letu, si cum acest lucru nu ar fi de dorit as renunta repede la dependenta de plictis pe care as transforma-o cu atentie de pisica de cheshire intr-o forma geniala de procrastinare. acest lucru ar eficientiza toate procesele prin simplul fapt ca lucrurile s-ar intampla de azi pe maine. ca sa ma premiez pentru noua formula de succes mi-as mai cumpara un curatator de portocale care ar putea sa poarte conversatii lungi cu arborele de guinea, care m-ar plictisi si pur si simplu s-ar intampla sa se afle acolo.

cred ca, de fapt, cuvantul pe care il cautam nu e intamplator.

iac!

i loathe falsity and mooshiness that doesnt correspond with reality. i loathe fakeness, in all its aspects. i loaaaaaaathe it. i despise it. why cant we be for real? wouldnt you rather people judge you for who you are, giving you the liberty to say "fuck off, this is how i am", than for what you are pretending to be, limiting you to looking stupid (nu question mark intended).

here's your coffee, here's you tea, here's you bag and ...

Jucarii.

Noi, care suntem îngrozitor de mari,
Care n-am mai căzut pe gheaţă
Dintre cele două războaie,
Ori dacă din greşeală am alunecat vreodată,
Ne-am şi fracturat un an,
Unul din anii noştri importanţi şi ţepeni
De gips...
O, noi, cei îngrozitor de mari
Simţim câteodată
Că ne lipsesc jucăriile.

Avem tot ce ne trebuie,
Dar ne lipsesc jucăriile.
Ne e dor de optimismul
Inimii de vată a păpuşilor
Şi de corabia noastră
Cu trei rânduri de pânze,
Care merge la fel de bine pe apă,
Ca şi pe uscat.

Am vrea să încălecăm pe un cal de lemn
Şi calul să necheze o dată cu tot lemnul,
Iar noi să-i spunem: „Du-ne undeva,
Nu ne interesează locul,
Pentru că oriunde în viaţă
Noi avem de gând să facem
Nişte fapte grozave”.

O, cât ne lipsesc uneori jucăriile!
Dar nu putem nici măcar să fim trişti
Din cauza asta
Şi să plângem din tot sufletul,
Ţinându-ne cu mâna de piciorul scaunului,
Pentru că noi suntem nişte oameni foarte mari
Şi nu mai e nimeni mai mare ca noi
Care să ne mângâie.

(M. Sorescu)

pentru tine, cu care impart aceeasi idee fixa

citesc sorescu. de fel. si de mod. adica de mood.
citesc sorescu, mananc coliva (minunandu-ma cum o prajitura poate sa fie trista) si, pe alocuri, au loc averse scurte de "ieri". cand vine primavara de-adevaratelea te intalnesti pe strada cu oameni care ti se pare ca se uita la tine cautand "da"-uri. ochii lor spun "oare chiar a venit primavara?", zambetul tau le raspunde "da". spui da si ochilor care intreaba aiurea, pentru ca ai impresia ca toti sunt preocupati de acelasi lucru. iti imprastii profetia primavaratica oamenilor cu griji pamantene. ce e rau in a avea griji pamantene? da.

ce ar face jabberwhorl kronstadt?

sa fie clarorat

mi-am dat seama ce e cu obsesia asta pentru culori si cum ea se trage din copilarie. clasa I - vremuri de restriste - televizor alb-negru cu sertar, bunici care isi cumpara televizor color Goldstar - prima generatie la mare :), vizite dese la bunici, aceiasi bunici care nu regleaza culorile, vizite si mai dese pentru desene animate, bunicii tot nu regleaza culorile, oameni portocalii (!?), desene, vizite, desene, oameni portocalii, desene.

asa.










asa nu.

the girl who stole winter

twas me! i did it! i stole winter! today, the 21st of february, with the help of our friends from greece, the fruit exporters, i stole winter!

p.s. in the Regulation of Seasons it's clearly stated that if a person eats strawberries in February winter is stolen, thus officially over.

Thank me later. :)



p.s. Does anyone want winter? I'm not planning on keeping it.

e ea, e beresh

me: lol to the bunny
consuela miranda mercedes dolores: sal
consuela miranda mercedes dolores: eu am iesit
consuela miranda mercedes dolores: pa
me again: lol to the beresh
consuela miranda mercedes dolores: ?

this strikes me as the greatest conversation ever.

unde e vian?!

plateam gazul. (dumnezeule, putine lucruri ma enerveaza mai tare decat sa imi modifice cineva articolele) era o coada de joi dupa-amiaza, cativa pensionari si o tanti care vroia sa isi schimbe monedele capatate. (adica din moment ce eu l-am trimis asa e clar ca il consider intreg, unitar, coeziv, PERFECT :) ) cand imi vine randul, apare un bunic cu ochi sticlosi si albastri si o anunta pe casiera ca vrea sa ii vorbeasca domnului vian. (ma rog, perfect e un cuvant prea dur. il schimb cu "pe gustul meu") evident casiera il priveste tamp, eu ma gandesc ca o fi vreun director de pe-acolo, iar bunicul exclama cu un ton care cere cel putin compasiune, dar este deplin justificator "nu l-am mai vazut de 7 ani!". (si in plus, atata vreme cat nu cer nici macar pareri axiologice, atata vreme cat zic "am atasat articolUL" si atat, NU VREAU sa mi se spuna ce ar fi bine sa tai) doamna de la ghiseu ii exclama inapoi, cu deplina sinceritate infantila de care nu ai crede-o in stare "nici nu-l cunosc.." si-si reia activitatea "incasatoriceasca" de parca nimic nu s-ar fi intamplat, de parca ar fi fost o secunda in care a uitat unde se afla si apoi brusc! si-a amintit. (si pentru asta cred ca era mai bine sa ma tin de balet) bunicul a iesit buimac si a spus, cu ce mi-a parut mie a fi putina tristete in glas, "iarta-ma".

sigur a mers sa il caute in alta parte. as fi mers si eu, dar aveam de chibzuit asupra inutilitatii firii.

i'm always right.

scriam mai demult despre cum oamenii ajung pe blogul meu cautand aiurea. si un sarman suflet in cautare de validare chiar a nimerit aici pentru dorian gray. il salut. salut!
si in plus, ca cercul sa fie cerc, altcineva a nimerit aici dupa ce a scris la searc "nu ma simt norocoasa", tocmai pentru ca altaltcineva scrisese inainte "ma simt norocoasa" si eu am pomenit despre asta. oricum, ar trebui sa va simtiti TOTI norocosi, chiar si numai pentru faptul ca ati fost nominati de mine, aici, acum si pentru totdeauna.

just shut up.

p.s. celor care cauta mai multe despre "crize de glicemie" le recomand cu caldura UN DOCTOR!

what a nice night for an evening

intotdeauna am urat revelionul. l-am planuit din timp, fireste, dar cu toate astea l-am urat. pentru lipsa de spontan, pentru toate airelile cu adunat de prieteni, pentru nervii sucombati.

anul asta a fost altfel. a fost tratament pentru scepticul din mine, a fost cura de social si vindecarea inchipuitei agorafobii. l-am petrecut in piata, afara, cum nu as fi crezut ca o sa fac vreodata. am zis la multi ani oamenilor necunoscuti. am ascultat si vazut phoenix. i felt good.

happiness is optional.