iubirea are o maniera bizara de a te da peste cap, nu ca in basme, ci dandu-ti impresia ca nu esti tu, ca nu te cunosti, ca de ce ai fi tu, cum ar trebui sa fii tu, dar mai ales cand. dupa ani intregi de stat cu mine, de placut si neplacut, de trecut cu vederea, de incercat imbunatatiri, de adus cat de aproape posibil de o forma dorita, ma trezesc in fata iubirii care imi transmite, uneori subtil, mesajul ca ar trebui sa ma schimb.
singurul lucru cu adevarat urat la mine, la sentimentele mele si la felul in care iubesc e faptul ca ofer numai ce nu primesc si as vrea, dar ce primesc deja si imi place uit sa mai dau.
iubesc stramb.
iubesc cu o inima stramba.
iubesc stramb si ma pitesc din cand in cand, instictiv, dupa cate un orgoliu.
