cea mai grozavă invenție - bunicii.

un platou mare, oval, plin cu cornulețe asfixiate de zahăr pudră care acoperă până și marginile delicat desenate cu auriu și pasteluri, o țigară la cafea, cu o bucată de ciocolată amară ruptă ca-n reclame care așteaptă să fie savurată între fumuri, o cazemată sub masa din sufragerie, cu veioza ciupercă roșie drept felinar și atenționator pentru invadatori, povești de frații grimm citite înainte de culcare, după multe runde de negocieri eșuate, transformate în milogeli și uneori și lacrimi, mozviciul (moskvitch-ul) mare și roșu, cu canapele săltărețe și sute de călătorii imaginare, chiar din garajul plin cu de toate, cu nimicuri, cu unelte, tablouri, piese, sârme, sticle, schiuri, caiete, cutii, borcane, lemne și pisici, plasticul de sub cearceaf care mă teroriza în fiecare seară de vară în care mâncam prea mult pepene, pălăria de soare, groaznica pălărie de soare roz, pe care scrie "venus" sau "mamaia" sau "olimp" și care mă făcea să mă simt anacronic și neînțeleasă, mese îmbelșugate și gălăgioase, pline de glume la care nu știam să râd și tachinări care păreau niște răutăți bune, haine pufoase de musafiri depozitate în dormitor, numai bune de exersat sărituri periculoase, cutia cu bijuterii vechi și colorate, distruse parțial din avânt de șoim al patriei, înainte să le vină vremea de a fi date mai departe, cutie mare și verde, cu aer regesc și un "M" frumos, auriu, pe capac, cel mai frumos "M" din lume, amintiri cu spioni, aventuri grozave de prin toată lumea, povești din alte vremuri care îi făceau să fie cei mai mari eroi, catalogul mare și ros la colțuri de jucat de-a școala, lecții de rusă pentru începători neastâmpărați, multe vinete însoțite de runde de aplauze și euforii absolute, poate cele mai fericite critici ale mele, supe acrișoare și cartofi țărănești cu multă ceapă, desene animate la ore fixe, așa, ca pastilele de inimă, ouă cu surprize și un soldat de plastic pe săptămână, destul cât să construiești o armată serioasă în câteva luni, răcoarea din "camera mică", cățăratul și descățăratul pe geam însoțit de panică și surprindere, dar niciodată supărare, julituri care se îngrijeau, iertau și înțelegeau, rujul roșu nelipsit de la trezire până la culcare, părul atent coafat chiar și pentru mers la piață, bunătate, multă, multă bunătate și cea mai caldă căldură.

de asta îmi amintesc bunicii mei. și vă spun, sunt cei mai grozavi bunici din lume. și n-am să știu cum să le mulțumesc vreodată. 

ce invenție grozavă, bunicii!