Sunday, January 31, 2010

insert photo here

so what do these things do?

balloons smile nicely when taken pictures of.

hei, tramvai, cu etaj si tras de cai

aparent, am scris textul de mai jos in 2004. ma uit in urma si ridic mana ca sa raspund la intrebarea "de ce nu mai scrie letzu?". raspunsul nu e printre randuri, ci buluc deasupra lor.

Statea in cada, cu fata in sus, cu fata brazdata de riduri si mintea de
ganduri sinucigase. Ale altora. A vazut o casa cand mergea pe drum inapoi 
si ar fi pastrat-o macar in amintire daca nu ar fi fost cainele portocaliu 
care parea gata sa muste, ce fiinte sacaitoare, mustele, mai ales vara,
 cand zaci doborat de caldura, poate iti faci siesta sau incerci sa citesti 
o carte, orice carte, in general cand e foarte cald afara nu mai conteaza
ce carte citesti sau tii in fata, sau pe masuta de ceai care se numeste asa
 doar printr-o conventie stupida cu cei care fac mobila sau cu filmele 
tampite in care apar masute de ceai, niciodata folosite in acest scop, pe
 care le numim ca idiotii masute de ceai desi pe ele sta telefonul sau o
 ceasca de cafea, cafea rece, dezgustatoare, si scrumiera pe care nu o golim 
niciodata de sila, si sila e ca mila, imputita, te slabeste si te face sa 
te gandesti la sinucidere. A altora, bineinteles. Casa si masuta de ceai nu aveau legatura cu cada, desi toate intra in aceeasi categorie lexicala, sau cum mama naibii ii zice, cui ii pasa?, nu ne-am nascut sa fim “corect gramaticali”, ne-am nascut agramati si, mai ales, ne-am nascut sa criticam masutele de ceai si celor care au existat inaintea masutelor de ceai le-a fost foarte greu, de aceea se criticau unii pe altii
 si lumea era un loc mai bun, ca ceaiul pe care l-ai baut ieri, si esti 
sigur ca nu la o masuta de ceai, ci la masa din bucatarie, patratoasa,
 urata, cu scaune deschiolate, care se clatina, scartaie si nu te lasa sa
iti tihneasca ceaiul, cam ca mustele, asa e si masa din bucatarie,
 sacaitoare, ca zapada cand nu vrei sa fie zapada, ca vara cand nu vrei sa
 fie vara, ca Bach cand nu vrei sa asculti Bach, ca fericirea atunci cand nu
te astepti la ea. Si a doua zi te duci la ghicitoare, care are o masuta de
 ceai pe care iti ghiceste, de care se lipesc cartile ei mari si unsuroase,
 parca si mincinoase, masuta de ceai pe care isi taie unghiile urate in
fiecare joi si din care observi si tu bucatele si te scarbesti de tot, mai
ales ca iti spune ca a mancat pui si se scuza si se scobeste intre 
incisivii deteriorati cu cartea de care ti-e frica pentru ca are un desen 
urat, o femeie blonda cu un batic ciudat pe cap, si tie nu-ti plac
 blondele, desi vara o blonda e perfecta, mai ales daca e bere, implicit
 rece, si nu ceai, evident fierbinte, pentru ca esti prost si vara bei
 chestii reci, nu ai invatat nimic sau nu ii crezi pe retardatii care spun
ca in desert oamenii beau numai bauturi fierbinti, nu-I crezi, sunt niste 
tampiti, cum sa bei cald cand e cald afara?, mai ales daca sunt si muste, 
si, ca sa eviti orice supliment de gandire, iti aprinzi o tigara, si desi
 stii ca poate fi ultima, te gandesti ca te salveaza de o conversatie
inutila, nimeni nu te va convinge sa bei cald vara, dar nu, la noi nu se
fumeaza, zice tiga…ghicitoarea, si intoarce cartea de care ti-era frica,
 realizezi acum ca din cauza ca are resturi de pui intr-un colt, cartea, si 
crezi ca e din aripa, in nici un caz nu e piept, pieptul il da la
 purad…copii, ma rog, te ridici si pleci, a venit vara desi erai fericit si
 bausesi ceai cu o zi inainte. Acum stai in cada dar nu-ti amintesti nimic.



Monday, January 25, 2010

the day i took the universe out of balance


for days and days since my return to india i've been gloomy and lazy. more than my usual self, that is.got scared i might be depressed so had my first attempts to think positive and snap myself out of it, which included waking up earlier, a day with friends, eating at karim's and an unusual "let's go to the gym this monday morning before work therefore at 8"agreement with kk.

so by 10 i had already run 2 km, did some cycling for about 15 minutes, had coffee, read my google reader stuff and drank a litre of water. and wrote this post. i have become my own hero, at last. :)

more surprising that me actually waking up and dragging my sleepy knees to the gym was coming back home and finding mostly all the early wakers in my apartment either sleeping or having conflict with waking up. i realized then that by going to exercise so early took the universe out of balance.

and that's why, to restore world order, i guess i should stop going to the gym.

Saturday, January 23, 2010

india e suprarealism


dar asta doar pentru că nu mai era loc în realism.

everyone's got a little calvin inside (rip off)




getting my act together suddenly had a new meaning.

Thursday, January 21, 2010

ce caut eu în viața mea?


pentru tine, cel cu care împart aceeași idee fixă.
chiar e pentru tine.
deși de cele mai multe ori nu împărțim fix aceeași idee.

Wednesday, January 20, 2010

don't eat yellow art/work

in delhi everyone pees on the street. everyone meaning every man who is not in touch with his environment/odorous sensitive side. as i was quietly waiting for the green light i saw a man building a wall (no metaphor here). after laying a few bricks from the sitting position, he stood up, looked to his left and graciously peed on the little wall.

imagine my surprise. you can't.

Friday, January 15, 2010

bătrânul era vânzător de bagaje

dar ieri, când l-am întâlnit, conducea o ricșă. m-a dus până acasă. nu era chiar ieri dar n-am apucat să scriu când trebuia pentru că în ieri-ul din poveste eram indispusă. :)

știam de vânzătorul de bagaje de muuuult și știam că o să-l întâlnesc cândva. nu mă gândeam că în indii. ce e cel mai grozav e că atunci când l-am întâlnit chiar mi-a vândut câțiva metri de liniște. exact ca-n poveste. știu că o să ziceți că nu e poveste, că e cântec, dar e mai mult poveste decât orice alt cântec.

v-aș ruga să-mi dați voie să vă amintesc, dar nu o găsesc. (pe ea, o, povestea).

Monday, January 11, 2010

doctor's ordeuvres*

sometimes, not going to the doctor on time actually buys you time. sometimes like when you're going to die in 6 months. not knowing you'll die in 6 months and finding out in your last one actually gives you 5 months extra of living. but only sometimes.

and mathematically, this makes sense.

*ordeuvres is the american word for hors d'œuvres which is almost like chef d'œuvre, with the main difference that this last one is made by the chef and the first one can be made by anyone.

if you missed out the point, it's almost like the thing with stfu. in english it's one thing, in romanian it's another. much more action oriented.

i forgot to mention: nevermind.

Tuesday, January 05, 2010

facts of life

but who cares about facts, anyway?

this town isn't big enough for the both of us


if you ever loved a city as much as i love sibiu and returned after a while and wept at every corner of any street, sobbed while overwhelmed with all the memories and cried from one eye when meeting old friends BUT knew in the bottom of your heart that you could never go back, you know what i mean.

somehow, the city made me feel so welcome, so cozy that i'd put my heart on a stick, but then it showed my how we'd never be together again.

darn city is stuck in my heart. forever. how could i be in love with it for so long and not know it?

Sunday, January 03, 2010

New Year's Revolution




Yes, I'm also trying to keep it short while not compromising on the meaning. ;)