de ce isi musca sarpele coada?

a trecut ceva timp. sunt acasa. interesant cuvant. nu mai stiu care. sunt acasa si stresez o mama. stau in pat, mananc portocale, redefinesc valori mai vechi, chinui catelul, alerg idei si ii probez zecile de pantofi (fireste ca nu ale catelului). ma simt bine acasa. ma reintalnesc cu vechile letitii si stam de povesti pana tarziu, ne jucam si ele vorbesc mult - ma ajuta sa nu uit sau sa imi amintesc. "i'm sorry mum."

afara ninge aproape. oricum maine nu o sa mai stie nimeni.

vabra

pac pac! :)

as fi putut la fel de bine sa fiu orc

cateodata am ganduri de inainte. aproape. uneori ma gandesc la cariera mea in scris sau in citit :), alteori ma gandesc la copii si daca o sa le "traumatizez" adolescenta dandu-i la balet de mici, si foarte rar, foarte rar, ma gandesc la batranete din punct de vedere biologic. acum cateva zile a fost ultima oara. pana acum. gadilam nervos touchpad-ul pentru ca iar urma sa mananc bataie la warcraft III (lucru care se intampla extreeeeeem de rar pentru ca de cele mai multe ori refuz sa joc - i play to win :)) si pentru ca enervarea imi cauza lipsa de concentrare am inceput sa ma gandesc aiurea. in liceu aveam o imagine destul de corny despre mine batrana, si asta e ultima pe care mi-o amintesc: caraghios de cinica, cu ochelari pe nas (!), intr-un halat verde si pufos, furisandu-ma sa fumez si pocnind cu ziarul de ieri motanul (nu stiu de ce as avea EVER un motan, dar stiu de ce as folosi ziarul de ieri). de data asta insa nu aveam nimic. asa ca gandul a iesit afara sa se prezinte. a zis doar "oare cum o sa fie cand o sa fim batrani si o sa avem piei zbarcite?? ce o sa facem?". el nu astepta raspuns, dar eu imi doream unul. "o sa ne tinem caii in ele" ai spus tu. :) aveam toate motivele sa iti spun ca te iubesc. :)