random - intamplari intamplatoare

daca lumea si lucrurile ar fi chiar atat de intamplatoare pe cat imi doresc m-ar fi chemat harriet. in acest caz m-as catara in copaci, as avea un catel pe care l-ar chema cumva si lumea pe strada, dar nu ar raspunde decat la adresarile politicoase, as manca portocala de la ora 7 si as fi tot timpul murdara pe maini de aracet, lucru care nu mi-ar incetini deloc restul activitatilor, dar m-ar face dependenta de un curatator de portocale. dependenta asta ar fi pierduta fara rest cand m-as plictisi de aracet, si m-as plictisi destul de repede. m-as plictisi de toate destul de repede, si asa as ajunge sa le stiu pe toate, dar atunci as risca sa ma cheme letu, si cum acest lucru nu ar fi de dorit as renunta repede la dependenta de plictis pe care as transforma-o cu atentie de pisica de cheshire intr-o forma geniala de procrastinare. acest lucru ar eficientiza toate procesele prin simplul fapt ca lucrurile s-ar intampla de azi pe maine. ca sa ma premiez pentru noua formula de succes mi-as mai cumpara un curatator de portocale care ar putea sa poarte conversatii lungi cu arborele de guinea, care m-ar plictisi si pur si simplu s-ar intampla sa se afle acolo.

cred ca, de fapt, cuvantul pe care il cautam nu e intamplator.

iac!

i loathe falsity and mooshiness that doesnt correspond with reality. i loathe fakeness, in all its aspects. i loaaaaaaathe it. i despise it. why cant we be for real? wouldnt you rather people judge you for who you are, giving you the liberty to say "fuck off, this is how i am", than for what you are pretending to be, limiting you to looking stupid (nu question mark intended).

here's your coffee, here's you tea, here's you bag and ...

Jucarii.

Noi, care suntem îngrozitor de mari,
Care n-am mai căzut pe gheaţă
Dintre cele două războaie,
Ori dacă din greşeală am alunecat vreodată,
Ne-am şi fracturat un an,
Unul din anii noştri importanţi şi ţepeni
De gips...
O, noi, cei îngrozitor de mari
Simţim câteodată
Că ne lipsesc jucăriile.

Avem tot ce ne trebuie,
Dar ne lipsesc jucăriile.
Ne e dor de optimismul
Inimii de vată a păpuşilor
Şi de corabia noastră
Cu trei rânduri de pânze,
Care merge la fel de bine pe apă,
Ca şi pe uscat.

Am vrea să încălecăm pe un cal de lemn
Şi calul să necheze o dată cu tot lemnul,
Iar noi să-i spunem: „Du-ne undeva,
Nu ne interesează locul,
Pentru că oriunde în viaţă
Noi avem de gând să facem
Nişte fapte grozave”.

O, cât ne lipsesc uneori jucăriile!
Dar nu putem nici măcar să fim trişti
Din cauza asta
Şi să plângem din tot sufletul,
Ţinându-ne cu mâna de piciorul scaunului,
Pentru că noi suntem nişte oameni foarte mari
Şi nu mai e nimeni mai mare ca noi
Care să ne mângâie.

(M. Sorescu)

pentru tine, cu care impart aceeasi idee fixa

citesc sorescu. de fel. si de mod. adica de mood.
citesc sorescu, mananc coliva (minunandu-ma cum o prajitura poate sa fie trista) si, pe alocuri, au loc averse scurte de "ieri". cand vine primavara de-adevaratelea te intalnesti pe strada cu oameni care ti se pare ca se uita la tine cautand "da"-uri. ochii lor spun "oare chiar a venit primavara?", zambetul tau le raspunde "da". spui da si ochilor care intreaba aiurea, pentru ca ai impresia ca toti sunt preocupati de acelasi lucru. iti imprastii profetia primavaratica oamenilor cu griji pamantene. ce e rau in a avea griji pamantene? da.

ce ar face jabberwhorl kronstadt?