d-ale carnavalului de pe strada mea

nu am strada mea. era un tertip pentru a aduce ochiul care acum isi citeste numele cu cateva randuri mai jos.
mi-am facut blog cu beres. am crezut ca merita mentionat, pentru ca nu e ceva ce facem foarte des. chiar daca nu merita mentionat, am decis sa o fac, neasumandu-mi insa nici o raspundere. din pasiune pentru hipopotani. da, cu 'n'.\

incapatanare muta

am visat mult si ciudat azi noapte. locuiam in alt oras, un oras pe care nu cred ca il mai pot iubi. ma plimbam pe strada. am intalnit un vechi amic. nu avea timp de povesti. mergea cu un grup sa se catere pe cladiri. era noul adrenaline booster. am continuat sa ma plimb, intre gherete de cartier unde se umpleau sifoane sau se descarcau nervi. probabil ca asa ceva chiar va aparea, candva. visul s-a terminat nicicum cu gust amar. sunt prinsa intre doi pereti care nici macar nu stiu sa fie amenintatori, sa se apropie unul de altul tacticos. asa nici macar nu pot sa fug.



ma tem ca nu m-am schimbat prea mult, draga jurnalule. ori asta, sau istoria se repeta la 4 ani.

morgenstimmung

[if you can hear this whisper, you are dying]

ma uit si vad, dar sunt singura care intelege. ma uit, si nu vad. suntem mai multi. nu ma uit, si vad. suntem putini.
in 5 ani dorul s-a lipit de mine intr-o forma simbiotica foarte ciudata, ca nici nu-l simt ca e acolo, dar totusi stiu ca nu pot fara el.

remembering games, and daisy chains, and laughs...

yellow moon is growing cold

imi amintesc, deci existam.

in anii in care sibiul ma fascina intr-un mod initiatic:

mi-am adus aminte de o alta inexplicabila obsesie de-a mea[...]obsesia e legata de podul minciunilor si de turn. mi se par doua locuri absolut fantastice, magice..therefore n-am sa ajung niciodata sa urc in turn sau sa trec podul ala afurisit. pentru ca ma astept ca lucruri grozave sa mi se intample, si cum sansele sunt prea mici ca asa ceva sa aiba loc, ma multumesc cu a-i privi chioras pe cei care trec cu nonsalanta podul fluturandu-si papornitele sau gentutele(in functie de vreme, ora si anotimp...). n-am vazut pe nimeni intrand in turn pana acum. am impresia,
totusi, ca tiganca batrana care are cutia aia cu creme si 'untdelemnuri' de pantofi si sta langa intrare, tiganca aia care pare venita din secolul trecut, locuieste in turn. sau poate ca usa ingusta si prafuita e de fapt o poarta spre alt timp. Timp.

e ciudat cum inainte exista magie si nimeni nu credea in ea, iar acum tot mai multi vor sa creada in ea dar pare sa fi disparut.