am căutat să ţin un secret. am alergat după câteva şi, ce-i drept, pe unul l-am prins, dar era un idiot, i-am dat drumul repede, aproape nervoasă pe uşurinţa cu care le-am scăpat pe celelalte.
am să ţin secretul ăsta. pe care n-a fost nevoie să îl prind. cred sincer că e o prostie să ţii aşa ceva, un blog, deci n-o să-mi fie deloc greu să-l ţin. ca secret. altfel poate n-o să mă prea descurc, poate n-o să-l hrănesc destul sau n-o să-l scot la plimbare cât ar vrea. oricum e vreme urâtă.
0 comments:
Post a Comment