Friday, January 18, 2008

mind over matter (adica supara-te pe materie)

dincolo de faptul ca nu despre asta vroiam sa scriu, dar se potriveste pentru ca vreau, as dori sa mentionez ceva. inca nu stiu ce, dar cand voi sti, o voi face cu siguranta.

poti sa te superi pe materie, esti indreptatit 100%, mai ales cand este vorba de materia cenusie, a ta sau a celorlalti. as vrea sa cred tot 100% ca a avea o minte simpla, poate chiar retrograda in anumite aspecte, care nu te lasa sa actionezi decat pe baza de instinct sau impuls, fara sa poti acorzi lucrurilor atentia necesara intelegerii consecintei/consecintelor complexitatii lor, te dezvinovateste. dar nu cred asta cu adevarat. cred ca un om inteligent (am uitat sa precizez ca e vorba de fiinte inteligente) poate fi dezvinovatit intr-o asemenea situatie doar daca arunci in carca vointei si caracterului sau atribute si intentii negative. si atunci este vinovat de ceva mai grav, numit adesea "rea intentie".

intr-o vreme in care cred in conspiratii pozitive ale universului si altele mai putin pozitive ale semenilor, as putea sa sustin ca lucrurile se balanseaza firesc. as putea, dar evit. ma consolez si amuz prin intrebuintarea cuvantului "strasnic". Il declar, pentru o perioada de cel putin o luna, cuvantul meu preferat.

extra starts at no extra cost.

si ironia sau o ruda mai indepartata de-a ei face ca noul hot spot din oras pe care il frecventez, hot spot mai ales in sens wirelessistic dar nu numai, sa fie balconul de langa ghena de gunoi de la etajul blocului meu, singurul loc unde mai am semnal. ma amuz la gandul ca m-ar putea vedea vecinii cu un calculator in brate in acel loc si s-ar putea gandi la o mie de chestii, dintre care cea mai probabila ar fi cu siguranta si foarte banala.

ah, si sa nu uit de late society, pe ai carei membri ii salut cu netarmurita stima si ii rog sa nu uite de tropice. vor uita, pentru ca nu citesc aici.

(spune nu.)

4 comments:

Andreea said...

zic nu. pentru ca daca ziceam nu zic se intelegea ca nu zic nu cand de fapt nu zic decat ca da, nu.

strasnic e cuvantul meu, furacioasa iremediabila.
il declar solemn al meu, probabil pentru ca un omolog al meu l-a inventat (as fi zis ca eu in o viata anterioara daca as crede in ele... totusi ar fi fain, nu? romantat cumva..de la rom)

prestidigitator said...

asta nu e mai mult cuvantul tau decat e al meu. asa cum tie ti-a placut culoarea verde cand nu mai aveai voie pentru ca era a mea, si totusi te-am lasat. :P
si in plus, cuvantul nu e al nostru, e al urmasilor urmasilor nostri. il stiu de mult, iti multumesc ca mi l-ai amintit. zic nu.

Andreea said...

hhhhhhhh
cu semnul exclamarii
!
am sa fac o lista cu l;ucrurile care imi plac si pe care ai voie sa le imprumuti. ce strasnic!

zicnu!

Andreea said...

:)