random - intamplari intamplatoare

daca lumea si lucrurile ar fi chiar atat de intamplatoare pe cat imi doresc m-ar fi chemat harriet. in acest caz m-as catara in copaci, as avea un catel pe care l-ar chema cumva si lumea pe strada, dar nu ar raspunde decat la adresarile politicoase, as manca portocala de la ora 7 si as fi tot timpul murdara pe maini de aracet, lucru care nu mi-ar incetini deloc restul activitatilor, dar m-ar face dependenta de un curatator de portocale. dependenta asta ar fi pierduta fara rest cand m-as plictisi de aracet, si m-as plictisi destul de repede. m-as plictisi de toate destul de repede, si asa as ajunge sa le stiu pe toate, dar atunci as risca sa ma cheme letu, si cum acest lucru nu ar fi de dorit as renunta repede la dependenta de plictis pe care as transforma-o cu atentie de pisica de cheshire intr-o forma geniala de procrastinare. acest lucru ar eficientiza toate procesele prin simplul fapt ca lucrurile s-ar intampla de azi pe maine. ca sa ma premiez pentru noua formula de succes mi-as mai cumpara un curatator de portocale care ar putea sa poarte conversatii lungi cu arborele de guinea, care m-ar plictisi si pur si simplu s-ar intampla sa se afle acolo.

cred ca, de fapt, cuvantul pe care il cautam nu e intamplator.

iac!

i loathe falsity and mooshiness that doesnt correspond with reality. i loathe fakeness, in all its aspects. i loaaaaaaathe it. i despise it. why cant we be for real? wouldnt you rather people judge you for who you are, giving you the liberty to say "fuck off, this is how i am", than for what you are pretending to be, limiting you to looking stupid (nu question mark intended).

here's your coffee, here's you tea, here's you bag and ...

Jucarii.

Noi, care suntem îngrozitor de mari,
Care n-am mai căzut pe gheaţă
Dintre cele două războaie,
Ori dacă din greşeală am alunecat vreodată,
Ne-am şi fracturat un an,
Unul din anii noştri importanţi şi ţepeni
De gips...
O, noi, cei îngrozitor de mari
Simţim câteodată
Că ne lipsesc jucăriile.

Avem tot ce ne trebuie,
Dar ne lipsesc jucăriile.
Ne e dor de optimismul
Inimii de vată a păpuşilor
Şi de corabia noastră
Cu trei rânduri de pânze,
Care merge la fel de bine pe apă,
Ca şi pe uscat.

Am vrea să încălecăm pe un cal de lemn
Şi calul să necheze o dată cu tot lemnul,
Iar noi să-i spunem: „Du-ne undeva,
Nu ne interesează locul,
Pentru că oriunde în viaţă
Noi avem de gând să facem
Nişte fapte grozave”.

O, cât ne lipsesc uneori jucăriile!
Dar nu putem nici măcar să fim trişti
Din cauza asta
Şi să plângem din tot sufletul,
Ţinându-ne cu mâna de piciorul scaunului,
Pentru că noi suntem nişte oameni foarte mari
Şi nu mai e nimeni mai mare ca noi
Care să ne mângâie.

(M. Sorescu)

pentru tine, cu care impart aceeasi idee fixa

citesc sorescu. de fel. si de mod. adica de mood.
citesc sorescu, mananc coliva (minunandu-ma cum o prajitura poate sa fie trista) si, pe alocuri, au loc averse scurte de "ieri". cand vine primavara de-adevaratelea te intalnesti pe strada cu oameni care ti se pare ca se uita la tine cautand "da"-uri. ochii lor spun "oare chiar a venit primavara?", zambetul tau le raspunde "da". spui da si ochilor care intreaba aiurea, pentru ca ai impresia ca toti sunt preocupati de acelasi lucru. iti imprastii profetia primavaratica oamenilor cu griji pamantene. ce e rau in a avea griji pamantene? da.

ce ar face jabberwhorl kronstadt?

sa fie clarorat

mi-am dat seama ce e cu obsesia asta pentru culori si cum ea se trage din copilarie. clasa I - vremuri de restriste - televizor alb-negru cu sertar, bunici care isi cumpara televizor color Goldstar - prima generatie la mare :), vizite dese la bunici, aceiasi bunici care nu regleaza culorile, vizite si mai dese pentru desene animate, bunicii tot nu regleaza culorile, oameni portocalii (!?), desene, vizite, desene, oameni portocalii, desene.

asa.










asa nu.

the girl who stole winter

twas me! i did it! i stole winter! today, the 21st of february, with the help of our friends from greece, the fruit exporters, i stole winter!

p.s. in the Regulation of Seasons it's clearly stated that if a person eats strawberries in February winter is stolen, thus officially over.

Thank me later. :)



p.s. Does anyone want winter? I'm not planning on keeping it.

e ea, e beresh

me: lol to the bunny
consuela miranda mercedes dolores: sal
consuela miranda mercedes dolores: eu am iesit
consuela miranda mercedes dolores: pa
me again: lol to the beresh
consuela miranda mercedes dolores: ?

this strikes me as the greatest conversation ever.

unde e vian?!

plateam gazul. (dumnezeule, putine lucruri ma enerveaza mai tare decat sa imi modifice cineva articolele) era o coada de joi dupa-amiaza, cativa pensionari si o tanti care vroia sa isi schimbe monedele capatate. (adica din moment ce eu l-am trimis asa e clar ca il consider intreg, unitar, coeziv, PERFECT :) ) cand imi vine randul, apare un bunic cu ochi sticlosi si albastri si o anunta pe casiera ca vrea sa ii vorbeasca domnului vian. (ma rog, perfect e un cuvant prea dur. il schimb cu "pe gustul meu") evident casiera il priveste tamp, eu ma gandesc ca o fi vreun director de pe-acolo, iar bunicul exclama cu un ton care cere cel putin compasiune, dar este deplin justificator "nu l-am mai vazut de 7 ani!". (si in plus, atata vreme cat nu cer nici macar pareri axiologice, atata vreme cat zic "am atasat articolUL" si atat, NU VREAU sa mi se spuna ce ar fi bine sa tai) doamna de la ghiseu ii exclama inapoi, cu deplina sinceritate infantila de care nu ai crede-o in stare "nici nu-l cunosc.." si-si reia activitatea "incasatoriceasca" de parca nimic nu s-ar fi intamplat, de parca ar fi fost o secunda in care a uitat unde se afla si apoi brusc! si-a amintit. (si pentru asta cred ca era mai bine sa ma tin de balet) bunicul a iesit buimac si a spus, cu ce mi-a parut mie a fi putina tristete in glas, "iarta-ma".

sigur a mers sa il caute in alta parte. as fi mers si eu, dar aveam de chibzuit asupra inutilitatii firii.

i'm always right.

scriam mai demult despre cum oamenii ajung pe blogul meu cautand aiurea. si un sarman suflet in cautare de validare chiar a nimerit aici pentru dorian gray. il salut. salut!
si in plus, ca cercul sa fie cerc, altcineva a nimerit aici dupa ce a scris la searc "nu ma simt norocoasa", tocmai pentru ca altaltcineva scrisese inainte "ma simt norocoasa" si eu am pomenit despre asta. oricum, ar trebui sa va simtiti TOTI norocosi, chiar si numai pentru faptul ca ati fost nominati de mine, aici, acum si pentru totdeauna.

just shut up.

p.s. celor care cauta mai multe despre "crize de glicemie" le recomand cu caldura UN DOCTOR!

what a nice night for an evening

intotdeauna am urat revelionul. l-am planuit din timp, fireste, dar cu toate astea l-am urat. pentru lipsa de spontan, pentru toate airelile cu adunat de prieteni, pentru nervii sucombati.

anul asta a fost altfel. a fost tratament pentru scepticul din mine, a fost cura de social si vindecarea inchipuitei agorafobii. l-am petrecut in piata, afara, cum nu as fi crezut ca o sa fac vreodata. am zis la multi ani oamenilor necunoscuti. am ascultat si vazut phoenix. i felt good.

happiness is optional.