the hmm hm of the hmmm

if i were to recommend a movie you should never ever ever watch it would definitely be the picture of dorian gray (the 2004 rendition). in the first 10 minutes i didnt know if i was watching one of the most horrible movies made after a really great book or some porno stars who decided to change sceneries and drop the nakedness. i mean, yes, the great lines from the book were all there, but they were said in such a way that only the word vomit can describe. en plus, basil was a woman! yes, wilde was gay, but not that gay! :rolleyes: All in all, it's a horrible despicable impression of a movie, with bad acting and absolutely no connection to the book. it kinda ruined my overall admiration of the book, but i'll get over it very soon, as soon as i can wash off the burnout blond dorian gray impersonator's face.

i'm leaving for sighisoara in 2 hours. if you see a santa with his photomaniac "menestrel" don't look for me there. i'll be running as far away as possible, probably delivering an entrepreneurship workshop on "how to run your business illegally during a medieval festival gone bad" in some remote location of the fortress.

oh, and P.S., i would like to start a competition on giving an explanation of the behavior displayed below in a public park - i could only come up with "curiosity" and "dog like making acquaintances" and "dwarfobia". :) i like the last one, even though it's not politically correct.

what else is there?

sunt mega extra obosita.
nu am mers la rolling stones.
trebuie sa ajung la mare.


*din confesiunile unei persoane care nu face confesiuni.

plasa cu plasma de la flanco

dacă primiţi sms-uri conform cărora aţi câştigat plasme sau alte obiecte de valoare la o promoţie flanco şi tot ce trebuie să faceţi pentru a intra în posesia lor e să plătiţi taxa de curierat don't think twice: it's crap. E o mare păcăleală. Preconizez că o să apară la ştiri cât de curând, cu exemplificări lacrimogene.

ah, şi pentru taxa asta de curierat trebuie să reîncărcaţi o cartelă de telefon în decursul unei ore. Dacă nici asta nu e destul pentru a vă convinge că e supersonicfuckingbullshit, atunci vă felicit pentru premiul câştigat.

singurul articol pe temă îl găsiţi aici.

i'm not sick but i'm not well

am fost la karaoke. mă enervează oamenii care cântă bine şi vin la karaoke. show offs. mă enervează şi cei care nu cântă bine dar nu ştiu asta.

după ce am cântat melodia cu efect cathartic (pentru că e genială) şi după ce i-am ascultat pe alţii m-am căutat în buzunar de chibrituri şi am găsit o maximă: simtul ridicolului e ca ceva necesar, dar inexistent: necesar, dar inexistent.

mi-ar plăcea să aibă mai mulţi oameni simţul ăsta. e important în relaţia cu ceilalţi, puţini, dar fericiţi, care îl au.

moustache maniac

era o trebuşoară care exprima ceva legat de a face pipi contra vântului. astă seară am văzut un tip care făcea pipi contra vântului pe strada principală a capitalei culturale. părea că se uită spre noi în timp ce făcea ceva cu mâinile, părea că ne vede, dar când ne-am apropiat mai bine a reuşit să-şi elibereze şliţul şi am ştiut că de fapt nu contează dacă ne vedea. a fost o sincronizare demnă de cele mai ciudate coincidenţe, pentru ca şi vântul îşi făcea treaba , apropo de efectul bumerang.



sub egida centrului de reeducare urinistică.

x

comics make the world go round

i just love comics. i find them to be a perfect mixture of fun and philosophy. the kind that requires a lot of irony, cynicism, subtleness and funny meaningless fancy words.



Thus, i decided to make this a regular (but in an irregular way) TTIRRL (thingie that i really really like) topic on the blog.

Go here for the recommendation of the week.

de ghostibus

roaming the streets at night, scavenging for memories.

levitEAZA

reţeta antigraviţatie - entuziasm şi chilly beer.

omul cât trăieşte.

mersul cu liftul face parte din rutina mea zilnică. nu îmi pot imagina viaţa fără el, nu pentru că nu am imaginaţie şi nici pentru că nu mă văd cu câteva kilograme mai slabă, ci pentru că sunt comodă. da.

azi, la ieşire, o tanti care îl aştepta jos mă întreabă, în timp ce se suie în el: "şi acum ce trebuie să fac?". era o tanti de 50+ ani, iar uimirea de pe faţa mea nu s-a văzut pentru că s-a manifestat pe alte căi "cum adică ce trebuie să faceţi? pai apasati butonul.", la care primesc grozava replică "dar pe care dintre ele?". i-am explicat şi am ieşit din bloc ca trăsnită. parcă nimic nu mai avea sens. regulile se reinventau. am şi trecut pe roşu.

de atunci şi până acum îmi imaginez cum ar fi fost să îi spun "acum trebuie să aşteptaţi să îl cheme cineva de la etajul la care vreţi să ajungeţi." =)