bătrânul era vânzător de bagaje

dar ieri, când l-am întâlnit, conducea o ricșă. m-a dus până acasă. nu era chiar ieri dar n-am apucat să scriu când trebuia pentru că în ieri-ul din poveste eram indispusă. :)

știam de vânzătorul de bagaje de muuuult și știam că o să-l întâlnesc cândva. nu mă gândeam că în indii. ce e cel mai grozav e că atunci când l-am întâlnit chiar mi-a vândut câțiva metri de liniște. exact ca-n poveste. știu că o să ziceți că nu e poveste, că e cântec, dar e mai mult poveste decât orice alt cântec.

v-aș ruga să-mi dați voie să vă amintesc, dar nu o găsesc. (pe ea, o, povestea).