Sunday, January 31, 2010

hei, tramvai, cu etaj si tras de cai

aparent, am scris textul de mai jos in 2004. ma uit in urma si ridic mana ca sa raspund la intrebarea "de ce nu mai scrie letzu?". raspunsul nu e printre randuri, ci buluc deasupra lor.

Statea in cada, cu fata in sus, cu fata brazdata de riduri si mintea de
ganduri sinucigase. Ale altora. A vazut o casa cand mergea pe drum inapoi 
si ar fi pastrat-o macar in amintire daca nu ar fi fost cainele portocaliu 
care parea gata sa muste, ce fiinte sacaitoare, mustele, mai ales vara,
 cand zaci doborat de caldura, poate iti faci siesta sau incerci sa citesti 
o carte, orice carte, in general cand e foarte cald afara nu mai conteaza
ce carte citesti sau tii in fata, sau pe masuta de ceai care se numeste asa
 doar printr-o conventie stupida cu cei care fac mobila sau cu filmele 
tampite in care apar masute de ceai, niciodata folosite in acest scop, pe
 care le numim ca idiotii masute de ceai desi pe ele sta telefonul sau o
 ceasca de cafea, cafea rece, dezgustatoare, si scrumiera pe care nu o golim 
niciodata de sila, si sila e ca mila, imputita, te slabeste si te face sa 
te gandesti la sinucidere. A altora, bineinteles. Casa si masuta de ceai nu aveau legatura cu cada, desi toate intra in aceeasi categorie lexicala, sau cum mama naibii ii zice, cui ii pasa?, nu ne-am nascut sa fim “corect gramaticali”, ne-am nascut agramati si, mai ales, ne-am nascut sa criticam masutele de ceai si celor care au existat inaintea masutelor de ceai le-a fost foarte greu, de aceea se criticau unii pe altii
 si lumea era un loc mai bun, ca ceaiul pe care l-ai baut ieri, si esti 
sigur ca nu la o masuta de ceai, ci la masa din bucatarie, patratoasa,
 urata, cu scaune deschiolate, care se clatina, scartaie si nu te lasa sa
iti tihneasca ceaiul, cam ca mustele, asa e si masa din bucatarie,
 sacaitoare, ca zapada cand nu vrei sa fie zapada, ca vara cand nu vrei sa
 fie vara, ca Bach cand nu vrei sa asculti Bach, ca fericirea atunci cand nu
te astepti la ea. Si a doua zi te duci la ghicitoare, care are o masuta de
 ceai pe care iti ghiceste, de care se lipesc cartile ei mari si unsuroase,
 parca si mincinoase, masuta de ceai pe care isi taie unghiile urate in
fiecare joi si din care observi si tu bucatele si te scarbesti de tot, mai
ales ca iti spune ca a mancat pui si se scuza si se scobeste intre 
incisivii deteriorati cu cartea de care ti-e frica pentru ca are un desen 
urat, o femeie blonda cu un batic ciudat pe cap, si tie nu-ti plac
 blondele, desi vara o blonda e perfecta, mai ales daca e bere, implicit
 rece, si nu ceai, evident fierbinte, pentru ca esti prost si vara bei
 chestii reci, nu ai invatat nimic sau nu ii crezi pe retardatii care spun
ca in desert oamenii beau numai bauturi fierbinti, nu-I crezi, sunt niste 
tampiti, cum sa bei cald cand e cald afara?, mai ales daca sunt si muste, 
si, ca sa eviti orice supliment de gandire, iti aprinzi o tigara, si desi
 stii ca poate fi ultima, te gandesti ca te salveaza de o conversatie
inutila, nimeni nu te va convinge sa bei cald vara, dar nu, la noi nu se
fumeaza, zice tiga…ghicitoarea, si intoarce cartea de care ti-era frica,
 realizezi acum ca din cauza ca are resturi de pui intr-un colt, cartea, si 
crezi ca e din aripa, in nici un caz nu e piept, pieptul il da la
 purad…copii, ma rog, te ridici si pleci, a venit vara desi erai fericit si
 bausesi ceai cu o zi inainte. Acum stai in cada dar nu-ti amintesti nimic.



0 comments: